Dacă eşti piscoş şi gozoş, orice se întâmplă rău în lumea asta ţi se aruncă ţie în cârcă. După ce ai fost etichetat într-un anume fel, nu mai contează conţinutul, ci doar ambalajul. Chestia asta s-a văzut în recentul scandal al cărnii de cal vândută prin Europa foarte civilizată, pe post de carne de vită. Cine putea fi de vină pentru păcălirea cumpărătorilor occidentali, dacă nu românii? Nimeni altcineva! Ieri seară l-am văzut pe premierul francez afirmând că România a fost acuzată pe nedrept în acest scandal, da’ nu prea mai contează.

N-am auzit să se revolte reprezentanţii democraţiei autentice de faptul că, în Portugalia, autorităţile au confiscat peste douăsprezece mii de pachete de lasagna, reprezentând peste patruzeci de tone de carne de vită ce conţinea şi carne de cal. Amestecul ăsta de carne a fost produs în Luxemburg, da’ ăia au altă etichetă, pe ăia nu se supără nimeni. Şi unde mama franţului au luxemburghezii abatoare şi hale pentru procesat carnea de cal? Că statul lor e aşa de mic încât mă gândesc că dacă au o hală ceva mai lungă, atunci intrarea în hală se face prin Germania şi ieşirea dă în Franţa sau în Belgia, numai procesarea se face în Luxemburg.

Caii ăştia au devenit omniprezenţi. Într-o formă măcinată, carnea lor a fost găsită prin ceva restaurante din Viena, iar în Insulele Canare a fost descoperită o tonă de hamburgeri conţinând carne de cal, ceea ce e totuşi bine. Mai complicate erau lucrurile dacă se descoperea în Insulele Cabale o tonă de moscovări conţinând carne de canari, că ăştia-s mai mici şi mai greu de prins. Una-i stolul, alta-i herghelia, chiar dacă apropierea asta dintre cabaline şi zburătoare e din ce în ce mai evidentă. Nu întâmplător, prin ceva crâşme cu ştaif din Bucureşti, s-a vândut carne de cal etichetată drept „vrăbioare de vită”.

Şi la urma urmei, ce? Medicii zic că e foarte sănă