Declaraţiile incendiare şi nesăbuite ale liderilor AIE au continuat şi săptămâna trecută. S-a declarat una şi apoi cu totul alta. Premierul Filat, după ce a spus că se retrage din AIE 2, nu a îndrăznit să meargă mai departe, spre ceea ce trebuia să fie o demisie a sa din funcţie şi crearea unui nou guvern.

S-a răzgândit din mers, purtătorii săi de cuvânt fiind foarte abili în a-l scoate basma curată, precizând că nu a fost vorba decât de o invitaţie la resetarea alianţei, nu şi de lichidarea ei, deci şi a Guvernului.

La audierile din Parlament a răspuns, de regulă, prin fraze generale, în limbaj de lemn, vorbind mult, dar fără a spune ceva, un semn în plus că se îndepărtează şi mai mult de realitate. Or, dacă e adevărat că nu prea se uită la televizor, se uită în schimb cetăţenii, care nu mai pot fi duşi cu fofârlica – ei înţeleg foarte bine ce se întâmplă. Interceptările telefonice, fie şi ilegale, au bulversat opinia publică. Se ştia că liderii alianţei nu discută în privat radical diferit de Voronin şi camarila sa, dar chiar să auzi şi să te convingi sută la sută de asta – e şocant şi deprimant.

Şi alţi lideri s-au încurcat nu mai puţin în declaraţiile lor, la o distanţă de numai câteva zile, iar alţii – de doar câteva ore. Spre exemplu, Vlad Plahotniuc nega la un moment dat în mod vehement faptul că ar fi fost monitorizat vreodată de Interpol, pentru ca la scurt timp să recunoască însuşi că a fost monitorizat o vreme, dar acum nu mai este. Mihai Ghimpu, la rândul său, cerea foarte categoric demisia premierului Filat, dar se pronunţa imediat pentru menţinerea alianţei de guvernare. Pentru ca ulterior să spună că nu vrea demiterea Guvernului şi a premierului, pretinzând că nu a fost înţeles corect.

Iarăşi presa ar fi de vină, deşi de data asta a fost prudent şi nu şi-a mai aprins paie în cap, zicându-şi, probabil, că va avea alte ocazi