Preot loan ŞTEFĂNESCU

Este democraţia cea mai ideală formă a libertăţii? Mulţi răspund cu da, dar tot atât de mulţi răspund cu nu. Şi nici unul nu greşeşte răspunzând cu da sau nu. Căci libertatea este un bun de ordin sufletesc şi pentru măsurarea ei nu se potriveşte nici o măsură omenească. Ca orice bun sufletesc, ea trebuia măsurată cu măsurile dumnezeieşti ale Mântuitorului Hristos. Mântuitorul a zis tânărului bogat care voia să dobândească viaţa veşnică:

“De voieşti să fii desăvârşit, du-te, de vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea o comoară în cer; după aceea vino şi urmează-Mi”. Tânărul, după mintea noastră, era liber să facă ce voia cu averea lui şi putea să dea vieţii lui orice destinaţie.

Iar Mântuitorul nu a cerut un preţ prea mare pentru ceea ce-i oferea în schimb.

Tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuţii “şi era robul acestora”.

împreună cu el, mulţi suntem robii patimilor sau avuţiilor noastre. Această robie e mult mai aspră decât sclavia sau iobăgia de altădată. Stăpânul sclavului dispunea numai de trupul robului său, iar patimile omoară trupul şi sufletul deopotrivă.

Fără îndoială, libertatea politică este un bun de mare valoare, căci dă fiecăruia posibilitatea de a-şi valorifica calităţile şi nu împarte pe oameni în categorii după principii arbitrare. Dar viaţa absolut liberă nu există, decât cu preţul desfiinţării vieţii de familie şi vieţii sociale. Dimpotrivă, odată cu libertatea politică cresc îndatoririle noastre de ordin material şi sufletesc faţă de cei cu care trăim împreună. Şi deodată cu progresul civilizaţiei, viaţa economică şi socială ia o înfăţişare din ce în ce mai complicată; dependenţa unuia faţă de celălalt devine tot mai evidentă. La rândul lui, fiecare dintre noi e stăpânul oamenilor care depind de el şi, totodată, slugă la mulţi stăpâni de care depinde. Câtă vreme această interde