Scriitorii români care urmează să fie prezenţi la Salonul Cărţii de la Paris între 21 şi 25 martie anul acesta sunt foarte numeroşi. Pe lîngă cei 27 de scriitori invitaţi oficial de Centrul Naţional al Cărţii din Franţa, vor mai face deplasarea şi alţii la propunerea Institutului Cultural Român sau a Ministerului Român al Culturii. In cadrul dezbaterilor şi conferinţelor de la Salon vor fi citate însă şi nume care au aparţinut acelei diaspore româneşti de dinainte de 1989. Evocăm în cele ce urmează unul din aceste nume, cel al Sandei Stolojan. Ar fi păcat ca unele cărţi mai vechi şi unii scriitori care nu mai sunt să nu aibă parte de evocare cu această ocazie, dat fiind că literatura română a evoluat, în toată perioada comunistă, pe două fronturi: cel intern dar şi pe terenul exilului. Sanda Stolojan, care s-a stins din viaţă în 2005, a fost o personalitate proeminentă a exilului românesc şi a scris în franceză poezie şi eseu, dar s-a ocupat şi de traduceri, în special a tradus din opera de tinereţe a lui Emil Cioran precum şi din Lucian Blaga. Una dintre cărţile ei care conţine un fragment important de istorie franco-română postbelică se intitulează "Avec de Gaulle en Roumanie" şi a apărut în 1991 la Editura L'Herne. Ea descrie în această carte vizita efectuată de Generalul de Gaulle în România, în primăvara anului 1968, la invitaţia lui Nicolae Ceauşescu. In calitate de traducătoare oficială a preşedintelui francez Sanda Stolojan a văzut şi a auzit la ora aceea lucruri extrem de interesante, din care putem înţelege cum a evoluat Ceauşescu spre megalomanie şi cultul personalităţii. Din ce spune Sanda Stolojan rezultă că atît Nicolae Ceauşescu cît şi soţia sa Elena erau de o rigiditate rară, incapabili să ducă o conversaţie normală, omenească. La mesele oficiale, de exemplu, De Gaulle încerca din cînd în cînd să destindă atmosfera, să discute des