12 melodii, unele bune, majoritatea plictisitoare, s-au calificat în finala Eurovision România. Pe 9 martie aflăm cine ne va reprezenta la Malmö.

Juriul şi publicul au pus mână de la mână şi gust de la gust, au ales cei 12 finalişti care se vor bate pentru şansa de la reprezenta România la finala Eurovision. Până atunci, calificaţilor nu le rămâne decât să se admire singuri în înregistrări şi-n oglindă, ca să vadă ce-i de schimbat. Fiindcă în clipa de faţă sunt plictisitori, cu puţine excepţii. Să recapitulăm finaliştii, aşadar.

Robert Turcescu şi trupa lui (Casa Presei) au primit şuvoaie de voturi, la mare distanţă de restul aspiranţilor, lucru destul de surprinzător, din multe puncte de vedere. Nu insinuăm că s-ar fi măsluit ceva, Doamne fereşte, ci doar că, în cazul lui, numele i-a adus puncte valoroase. Chiar şi parodiile şi atacurile lui Mircea Badea i-au făcut servicii, probabil, fie şi pentru faptul că Badea are o audienţă dolofană. Difuzată de atâtea ori, melodia „Un refren“ a devenit şlagăr înainte de a se califica în finală.

Narcis Iustin Ianău, unul dintre finaliştii de la „Românii au talent“, a ajuns şi în finala selecţiei naţionale Eurovision. Piesa „Seven“ e plictisitoare (vom mai folosi termenul ăsta de multe ori, în cronicile dedicate acestui eveniment). Vocea e spectaculoasă, dar merita altă compoziţie, care să nu se remarce doar prin dantelărie vocală.

Trupa Freestay are o piesă foarte bună, „Criminal Mind“, care cel mai probabil nu va câştiga finala, din lipsă de poveşti şi scandaluri adiacente.

Elena Cârstea Muttart suferă de acelaşi destin ingrat ca şi Monica Anghel, de exemplu: voce bună în burduf de câine, în sensul că n-are baftă de compozitori cu talent într-ale Eurovisionului. Anul ăsta, a cântat ceva insipid, piesa „Spinning”, compusă de ea însăşi, în colaborare cu Cristian Faur. Cârstea a avut des