Bulgarii ţin să-şi arate nemulţumirea împotriva sărăciei, corupţiei şi a întregului sistem politic, formulând solicitări contradictorii, însă radicale.
Dacă poporul doreşte ca strada să guverneze Bulgaria, atunci să o facă! Astfel şi-a justificat premierul Boiko Borisov decizia, aparent neaşteptată, de a demisiona. O decizie care a survenit după 11 zile de proteste naţionale, declanşate de facturile, tot mai împovărătoare, la utilităţi. Protestele care au degenerat în ciocniri de stradă cu forţele de ordine l-au descumpănit pe populistul premier bulgar, care şi-a construit imaginea unui „om din popor“. Demiterea ministrului de Finanţe, intenţia de a reduce preţul energiei electrice sau invocarea scenariului renaţionalizării celor trei societăţi de distribuţie – toate cu capital străin - nu au fost altceva decât încercări nereuşite de satisfacere a nemulţumirii populare. Fondul problemei nu îl reprezintă monopolul din sectorul energetic, cât instituţiile nefuncţionale ale statului (justiţia, autorităţile de reglementare în domeniu), care au permis să se ajungă în această situaţie fără ieşire. Oricât ar încerca politicienii să speculeze furia bulgarilor împotriva „monopoliştilor“ străini, este evident că preţul la utilităţi nu se va înjumătăţi doar printr-o simplă renaţionalizare. Mai mult, prin atitudinea adoptată în aceste zile, la presiunea străzii, clasa politică a arătat nu doar lipsa de idei, ci şi faptul că a devenit, la rândul său, parte a problemei care frământă societatea bulgară.
Într-un ultim gest, prin demisia Cabinetului său, Borisov încearcă să pozeze într-o victimă a acestei crize, pentru a-şi conserva astfel şansele de reuşită la viitorul scrutin parlamentar. Însă demersul său nu doar că nu a dezamorsat situaţia tensionată din ţară, ba chiar o complică, cu consecinţe greu de calculat. Există riscul, t
