Proteste mari dincolo de Dunăre. Dacă avem în vedere că Bulgaria este unul dintre dintre cele mai sărace state din UE am găsi lesne o explicaţie. Drept este că Bulgaria nu este în zona euro şi ai zice că are spaţiu de manevră mai mare.

Dar ea practică un consiliu monetar (currency board), ce nu îi permite să utilizeze cursul de schimb şi politica monetară ca instrumente de ajustare, fie şi pe termen scurt. Şi vedem că rezervele pe care Sofia le-a clădit în anii pre-criză, când deficitele sale bugetare au fost nesemnificative, nu au ajutat-o să evite tensiunile de acum. De ce? În primul rând, este nivelul menţionat al PIB-ului pe locuitor.

Când ai stagnare economică, când veniturile scad şi când oamenii sunt obligaţi să ramburseze credite luate în anii trecuţi, povara poate deveni copleşitoare. A intervenit şi creşterea facturilor la energie. Rata şomajului, deşi nu atinge cote ca în Grecia şi Spania (peste 26%) este totuşi mare, aproape 13%. Avem de-a face cu o cifră aproape dublă faţă de cea din România. Proximitatea Greciei nu ajută. Să ne gândim şi că Bulgaria a avut deficite externe de peste două cifre, adică se consumă excesiv cu ajutorul importului de capital.

Remiterile (banii trimişi acasă de cei emigraţi) s-au redus mult. Ca la noi, multe investiţii nu au mers spre sectoarele de export sau care pot concura cu importuri. Bulgaria, ca şi România, ţările baltice în general, ilustrează un model de creştere fragil. Fapt este că ceea ce părea să fie în Bulgaria o situaţie relativ stabilă (citită mai ales prin prisma deficitelor bugetare), s-a dovedit a fi tare complicată.

Calcule pot fi făcute mereu de economişti pe hârtie, dar nu ştii când ”se rupe aţa”. Examinarea tensiunilor economice din ţările din UE are de pus în discuţie textura programelor de corecţie (problemă evocată, nota bene şi de FMI), dar şi modul în care are loc dialogul î