- Social - nr. 39 / 26 Februarie, 2013 Citind nota intitulata ,,Slovacia poate, Romania, nu”, din nr.32, din 15 februarie a.c., al cotidianului ,,Cuvantul liber”, ma tot intreb si eu de ce acolo e asa, iar la noi cu totul altfel, in privinta minoritatilor. Doar suntem doua tari europene, membre ale U.E., avand acelasi statut cand este vorba de drepturi si libertati democratice. Si, totusi... Tara cat se poate de europeana, Slovacia se respecta pe sine, ca stat suveran, chiar daca face parte dintre tarile mici, cu o populatie ce abia depaseste cinci milioane de locuitori. Se vede insa ca acolo, spre deosebire de Romania, dictonul ,,unde-i lege, nu-i tocmeala” se afla la el acasa. Adica este respectat ,,ad litteram”, ca la carte, cum se spune, chiar daca unora nu le prea convine. Este vorba de o anumita etnie, cea mai importanta minoritate etnica a Slovaciei, care reprezinta 8,5 la suta din populatia tarii. E vorba, desigur, de minoritatea maghiara. Statul slovac nu s-a targuit insa cu nimeni si a impus respectarea legii, atat in privinta folosirii limbii oficiale, cat si in privinta dublei cetatenii. S-au stabilit reguli clare si obligatorii pentru toti. Asa se procedeaza intr-un stat de drept. Scriind toate acestea, mi-am adus aminte de o intamplare ce mi-a fost relatata de un amic, sportiv amator. S-a intamplat ca echipa de amatori din care facea parte sa fie invitata la o manifestare sportiva in Slovacia. Ajunsi acolo, in orasul Kosice, s-au indreptat cu totii spre hotelul la care urmau sa fie cazati. Acolo, la receptia hotelului, i-a intampinat, cu zambetul pe buze, o fata draguta, care avea inscris numele pe ecuson: Szylagi Aranka. Harghitenii nostri, in majoritatea lor de etnie maghiaro-secuiasca (inventata!), au inceput imediat sa-i vorbeasca in limba maghiara. Fata i-a privit cu o oarecare uimire, dar i-a lasat fara niciun raspuns. A fost randul harghitenilor