Nu pot să nu scriu despre povestea Romaltyn, după dezbaterile de la Primărie şi vizita la societate. Nu sunt ecologist de meserie, dar mi-am dorit întotdeauna ca Baia Mare să fie staţiunea climaterică din perioada de „aur” a oraşului. Cu siguranţă nu vom mai avea aşa ceva. Nu pentru că ar lucra Romaltyn, ci pentru că omenirea, în general, se îndreaptă spre un dezastru ecologic. Dar aici şi acum, uzina de retratare a sterilului ar trebui să funcţioneze. Am scăpa de iazul de steril din partea de est a oraşului şi alte depozite. Imposibil să nu se poată face un contract în care să fie stipulat foarte clar, transparent, după cum spun proprietarii, că doar aceste depozite sunt prelucrate, iar la final, uzina este dezmembrată.

Nu trebuie să fii ecologist, filozof sau specialist pentru a vedea soluţia corectă. Nu pot să nu vorbesc despre zonele de risc ale Băii Mari. S-a făcut mare tapaj la întâlnire pe tema unui posibil accident, de genul cade un avion pe tancul cu cianură. Ce facem? Zona letală este de 300 de metri în jurul uzinei. Dar ce nu spun cei care agită acest subiect este că în Baia Mare sunt cinci sau şase zone de risc maxim. Şi culmea, Romaltyn nu este prima, nici a doua, cred că nici a treia! Cu ceva ani în urmă am scris un material pe această temă. Cel mai mare pericol vine de la depozitul de dinamită al Remin şi de la Uzina de apă, care are rezervoare de clor. Dacă pică un avion acolo, este letal, cam peste tot. Sau la fabrica de bureţi, dacă pică avionul acolo, se produce un fum toxic, letal, care ar adia prin târg.

E uşor să arunci o chestie din asta, cu avion, cutremur sau terorişti.Nimeni, dar nimeni nu va putea garanta că nu va cădea un avion, nu va fi cutremur sau mai ştiu eu ce!

Gândiţi-vă că de prin 2006, când s-a oprit Romaltyn, au trecut şapte ani. S-ar fi terminat de prelucrat iazul din est. Eram boieri acum şi nici nu a