Un edil impecabil şi oligarhia din România
Miercuri, 20 februarie, Klaus Johannis, primarul Sibiului, a anunţat că s-a înscris în PNL. Trei zile mai târziu, la Congresul PNL, Johannis a fost instalat în funcţia de prim-vicepreşedinte al lui Crin Antonescu.
De ce-a aşteptat atât de mult să facă această mişcare? Semnalele care veneau din cetatea Sibiului arătau că Klaus Johannis nu e deloc deranjat de acapararea tot mai puternică a politicii de către mogulii ce şi-au dobândit averea în haotica perioadă de tranziţie. Probabil abilul sas li s-a alăturat liberalilor săptămâna trecută pentru că abia în acest punct a devenit limpede că reţelele de „bogăţie şi putere“ sunt consfinţite ca stăpâne ale teritoriului ţării.
Aşa că trebuie să fi fost încurajator pentru el să-l vadă pe Crin Antonescu folosind artileria grea ca să liniştească apele la Sectorul 1. Sunt convins că Johannis n-a fost deloc tulburat ca martor al urâtului spectacol în care fideli ai lui Antonescu precum Daniel Chiţoiu şi Tudor Chiuariu inundă pur şi simplu această filială ca să pună mâna pe singura grupare PNL cu o autentică activitate internă, datorită lui Andrei Chiliman şi aliaţilor săi. Ultimul bastion al cosmopolitismului liberal pare deja înconjurat de tsunamiul provincial-rural care a constituit paşaportul lui Antonescu spre conducerea partidului.
Povestea începe prin 2007-2008, când gâlceava PD-PNL zdruncina Alianţa D.A. Călin Popescu Tăriceanu era premier şi, datorită unei perioade rare de prosperitate, a avut acces la un nivel de finanţare de stat neobişnuit în contextul României moderne. În loc să îndrepte acest capital pentru proiecte de dezvoltare ce ar fi putut înflori în viitor, el l-a aruncat în încercarea de a-l surclasa pe rivalul său, preşedintele Băsescu. Masivele resurse bugetare au fost folosite pentru a-i recompensa pe fideli
