Momentul a venit mai repede decât fusese anticipat de analişti şi opozanţi. Dacă USL se despărţise de Traian Băsescu astă-vară, prin cele 7,4 milioane de voturi împotrivă la referendum, acum a venit rândul PDL, nu partidul, ci copilul său de suflet, să-i fugă din bătătură. Şi nu e vorba de criză de creştere, ci de existenţă: la alegerile locale din Slatina, portocaliii au avut pentru prima dată revelaţia sfârşitului în cifra 6%.

Conştient că nu mai dispune de un vehicul electoral care să-i permită în continuare iniţierea şi desfăşurarea unor jocuri politice, pasiunea Domniei Sale, ajuns într-un moment în care nu mai are ce pierde, a ieşit la atac, aşa cum o făcea în perioada de glorie de la Primăria Bucureştilor. Căci nu altceva înseamnă ieşirea lungă şi plicticoasă din emisiunea lui Robert Turcescu, acelaşi care-i ridicase mingi dizgraţioase în confruntarea finală cu Mircea Geoană la ultimele prezidenţiale.

Sinceritate tardivă

N-aş cădea în plasa celor ce s-au extaziat în faţa sincerităţii prezidenţiale, cât aş reţine, pentru prima dată după debarcarea lui Petre Roman, reacţiile, unele corecte, altele de-a dreptul înţepate şi furioase, ale greilor PDL la atacurile dlui Băsescu împotriva actualului leadership al partidului. Din păcate, preşedintele n-a specificat de la bun început în ce calitate face respectivele critici, dojeni şi chiar intervenţii în treburile interne ale PDL. O face în calitate de membru, de preşedinte ori de şef de stat? Membru nu putea fi, iar preşedintele nostru nu are dreptul să se amestece în viaţa partidelor. Ceea ce l-a plasat din nou în afara cadrului constituţional.

Ce i-a deranjat pe greii PDL? Mai întâi atacul la Blaga şi la cei dimpreună cu dânsul, acuzaţi că vor (urmează inevitabil procese de intenţie – arma principală a sa şi a susţinătorilor în situaţii-limită) să distrugă partidul şi să-l p