Beneficiind de cea mai bună piaţă din toate timpurile, Ministerul Finanţelor a reuşit, prin lipsă de tact, să supere mai mulţi investitori străini, care au ajuns să marcheze pierderi substanţiale.

Începând cu a doua jumătate a lunii decembrie, interesul investitorilor străni pentru bondurile româneşti a crescut fulminant, alimentat de perspectiva includerii acestor active într-un indice al JP Morgan. Brusc, Ministerul Finanţelor Publice (MFP) s-a trezit cu o piaţă inundată de bani la licitaţiile cu bonduri pe scadenţe mai mari de doi ani. În loc să atragă sume rezonabile, aproape de ce aveau nevoie şi de cât anunţaseră, cei de la Finanţe s-au repezit să cureţe piaţa, care era alimentată cu bani tot mai ieftini. Graficul alăturat arată cât de mult şi-a depăşit nivelul indicativ la licitaţiile din decembrie şi ianuarie. „Lăcomia“ şi lipsa de fler au culminat la licitaţia din 17 ianuarie, când s-a anunţat un nivel indicativ de 500 mil. lei, băncile şi clienţii lor au pus la bătaie aproape 4 mld. lei, iar MFP a atras 3,1 mld. lei.

Luând de 6,2 ori mai mult decât anunţaseră, Finanţele au adjudecat oferta cu un ecart important între cel mai mic şi cel mai mare randament. Numai faţă de randamentul mediu de 5,40%, ecartul până la randamentul maxim era de 15 puncte de bază (5,55%). Asta însemna că cine a cumpărat la 5,40% avea o pierdere substanţială faţă de cei care au cumpărat la 5,55%, preţul variind invers proporţional cu randamentul. După 3 zile, bondurile se tranzacţionau pe piaţa secundară mult mai ieftin, la randament de 5,75%.

Prin urmare, cei care au cumpărat la 5,40% aveau deja o pierdere de circa 1,75%. Mulţi au decis să iasă din piaţă, pierderea fiind accentuată şi de diferenţa de curs. Ei intraseră undeva la 4,34-4,36 lei şi ieşeau la 4,41 lei, marcând o pierdere de peste 3% pe termen extrem de scurt. „Iniţia