De Făurar, Liga I şi-a făurit, strai peticit de prezentare la balul unei primăveri pe care fotBALUL românesc o tot aşteaptă, amăgit de „scârţ-scarţul” promisiunilor şi declaraţiilor aruncate insidios, ca ciozvârte de nemestecat pentru gurmanzii spectatori mereu într-o aşteptare ce dă zadarnic în clocot.

În conul de umbră al Mărţişorului, echipele au început forfota clorotică dintre careurile de împărţit daruri pentru cele ce se cramponează în lupta pentru primele locuri sau de vâslit prin smoala ligii inferioare pentru cele cu lipici pe crampoane. Rapidişti şi dinamovişti au uitat de sacul spart pe care finanţatorii îl prezentau ca pe o nacelă din care împrăştie lestul benefic pentru un zbor de anduranţă şi au contabilizat cu zgârcenie câte trei puncte , poate bune pentru un somn european de pe locurile unui podium autohton. Başca mărunţeii oferiţi cu polonice gradate de către televiziunile tartoriţe. Nou botezaţii giurgiuveni şi minerii, transformaţi în panduri la „masa tăcerii" din abatajele Condescului, ţin şi ei pasul mărunţel în cortegiul de dus trena liderului, coborându-i pe nemţeni cu încă un etaj mai jos de pe Pietricica şi alungând calupuri de gheaţă pe spinarea adevăratului număr zece din fotbalul românesc. În acest amalgam de mici- mari încolonări spre cavalcade locale, Clujul aruncă în foc două echipe, ca principala armie cu tunurile fotbalistic îndreptate spre teamurile colcăind pe cheiurile dâmboviţene. „U", declara iubite a Transilvaniei, are însă alura de carne de tun, procedură începută cu raptul celor 15 jucători şi terminată cu recenta insolvenţă, urmată de plecări ale jucătorilor şi cu „jocul la două capete" al antrenorilor. Cu toate acestea, partida cu cei care „vor distruge" aşa numita echipă Chelsea, încropiţii „studenţi", dirijaţi cu electricitatea adunată în gestică, de Ionel Viorel Ganea, au făcut faţă onorabil jocului tern al oa