La Paris a fost publicat mult-aşteptatul raport anual privind starea închisorilor franceze. Ca în fiecare an, sunt scoase în evidenţă lacunele, de Controlorul General al Locurilor de Privaţiune a Libertăţii. Şi anul acesta tabloul este sever: se arată cu degetul insuficienţa îngrijirilor medicale oferite prizonierilor, situaţia persoanelor în vârstă, sancţiunile date în mod arbitrar şi sistemul de încarcerare a tinerilor.
"Educaţia trebuie să rămână firul roşu când vorbim despre copii închişi după gratii". Verdictul lui Jean-Marie Delarue, specialistul sistemului penitenciar francez, este fără drept de apel. El reaminteşte că anual, între 3.200 şi 3.400 de minori intră în puşcării şi tot atâţia ies, cu alte cuvinte numărul copiilor după gratii este destul de stabil, în timp ce cel al adulţilor este în continuă creştere. Să precizăm de altfel că Delarue nu vorbeşte în cele 300 de pagini ale raportului său de "minori", ci de "copii" şi de "personalităţi în devenire".
În opinia autorului raportului, un autor obişnuit să surprindă lumea cu declaraţiile sale, a-i închide pe copii după gratii este un lucru "naiv şi grotesc". "Un copil", continuă Delarue, "nu poate suporta fără consecinţe relaţia cu ceilalţi bazată doar pe raportul de forţe, pe ameninţare, disimularea, calcul şi amiciţie numai din interes". Şi asta chiar dacă tinerii care ajung după gratii sunt adesea "profund desocializaţi, unii chiar bolnavi mintal. Răspunsul de bun simţ la întrebarea dacă aceştia pot fi atunci puşi pe calea cea bună prin închiderea după gratii este nu", mai notează raportorul.
Încarcerarea unui copil, ca "ultimă soluţie"
Închiderea unui copil trebuie să fie "ultima soluţie şi de abia după ce s-au epuizat toate celelalte forme posibile de protecţie şi educaţie. Copiii nu sunt nişte animale sălbatice pe care le poti agăţa brusc de un cui".
În p
