Revin aici de fiecare dată când mi se pare că mi s-a umplut paharul. Dau pe afară de prea puțin și fac implozie de prea mult. Mă întorc antropologic ca oul la găină sau găina la ou – am realizat că nu sunt eu aia care o să elucideze misterul.
Doleanțe încă am, dar mai bine îmi asum tinerețea și naivitatea, stipulată de toți invidioșii. Fac pe proasta față de toată lumea mai deșteaptă și mai bine plătită. Îmi fierb abstractul din creier la bain-marie și îmi congelez alternativele. Cu răbdare, sunt mulți de îngropat și multe colive de mâncat. La pomeni, nu te chinui RSVP-uri.
Nu mă mai întreb ce vreau, ci doar dacă e șeful în toane bune, clientul mulțumit și norma satisfăcută. Pe mine nu mă întreabă nimeni ce părere am, deși eu încă mă surprind ascultând și zâmbind a heirupistă.
Dar nu e vorba despre mine… aș vrea să aud mai mulți oameni rostind. Am un moment de grav egoism și îmi doresc: să nu se mai creeze eroi pe internet. nu am mai multă-ncredere-n decât în Năstase, filosof la pușcărie. de cele mai multe ori, eroii ăstia sunt buni monitori de presă moca, cât încă le mai dau părinții bani. să se dea smartphone-uri, doar după teste de IQ. dintr-o mie de hackeri, să saboteze vreunul birourile de credite ale băncilor. societatea civilă să fie cunoscută și civililor, nu doar intelectualilor bugetari. comunitățile rome să predea igienă, eco lifestyle tuturor ciumaților cu dinți stricați. bărbații romi să recunoască că fără țigănci, ar fi inventat ei alt simbol pentru spurcare și ar fi murit de foame. Eventual să facă acte oficiale pe matriarhat. Ar fi lovitură bună de mediatizare. activiștii neromi să aibă drepturi la fonduri europene antidiscriminare d-abia după ce învată corecta utilizare a limbii și interacționează cu mai mult de 50 de indivizi de etnie fără studii superioare. băieții de pe stadioane să își manifeste entuziasmul la meciuri și nem
