Să-ţi adune tata un vraf de ziare în care îţi apare semnătura. Să mai plimbe câte unul sub braţ, dragul tatii, când stă şi el, duminica, la o pipă cu prietenii. E fain să fii jurnalist! Să te vadă mama la televizor. Să i se umple inima de bucurie, puiul mamii, că te-a făcut om!
Să te pupe bunica pe amândoi obrajii că eşti, maică, mândria familiei. Să strige vecinul după tine pe stradă: ”Bravo, mă, dai bine pe sticlă! Te ştie toată ţara, mă!”.
Numai că tu, puiul mamii, tu, dragul tatii, tu, maică, tu, mă, eşti o minciună! Eşti un băiat cu un Bacalaureat luat cu şpagă, cu o licenţă copiată de pe internet, cu un master plătit la o facultate de care numai tu şi încă vreo câţiva ca tine aţi auzit. Sau eşti vreo domnişoară cu mintea mai plată decât ecranele la care ne uităm ca să-ţi admirăm chipul. O domnişoară pentru care cărţile au fost întotdeauna doar cele de tarot.
Dar tu, puiul mamii, tu, dragul tatii, tu, maică, te-ai specializat în tupeu! Eşti senzaţional în minciună! Nu-ţi place să gândeşti. Doar să vorbeşti. Ţi-ai luat pe tine o haină mai cool, ţi-ai tras faţa de dur, ţi-ai pus smartphoneul la vedere, ţigara în mâna dreaptă şi te-ai făcut jurnalist. Şi, ca să fii complet, jurnalistul complet, eşti tot timpul nervos, baţi din picior, dai ochii peste cap, îţi faci dreptate urlând, înjuri de mamă şi de sfinţi.
Marţi dimineaţă, România fierbea. Ecranele antenelor şi ale realităţilor erau îngălbenite de benzi cu breaking news. Judecătorii din şapte, opt, nouă judeţe erau în grevă. Şi numărul creştea, de la un ziarist la altul, de la o televiziune la alta. Sute de cai ucişi şi aruncaţi în lac, la Galaţi. Ba nu, sute de cai ucişi şi aruncaţi pe câmp, la Galaţi! Copii legaţi cu bandă scotch la gură de educatoare, în Timişoara. Elev înjunghiat într-o şcoală din Baia Mare. România, cum vă spuneam, fierbea! Jurnaliştii, cum i-aţ
