Recenta decizie a Comisiei Centrale a Arbitrilor ca transportul brigăzilor de la hotel la stadion şi invers să fie asigurat de cluburile gazde a stîrnit reacţii contrare. Notînd cu satisfacţie că s-a ridicat, în sfîrşit!, interdicţia ca arbitrii să ia contact cu reprezentanţii echipelor, unii au salutat hotărîrea forului prezidat de Alexandru Deaconu. Au considerat-o, în opinia mea logic, o întoarcere la normalitate, întrucît era incorect, ba şi lipsit de logică, să-i bănuieşti una, două pe cavalerii fluierului c-ar fi tentaţi să cedeze presiunilor exercitate dintr-o direcţie ori din alta. Şi, încă mai grav, c-ar ceda.
Deoarece relaţia arbitri-organizatori va fi mediată şi supravegheată de observatorul jocului, la rîndu-i informat de observatorul CCA de unde şi cînd trebuie preluată brigada, rezultă că pericolul realizării unei înţelegeri de ultim moment e minim. Practic, e egal cu zero. Ca atare, apreciind procedura folosită curent în Champions League şi în Europa League, majoritatea o califică drept un pas înainte. Un cîştig şi în ideea că exclude situaţiile neplăcute, în genul că arbitrii sosesc la stadion şi, nefiind recunoscuţi, sînt trimişi la plimbare!
Alţii însă, cred că mai puţini, interpretează măsura ca o revenire nedorită la perioada în care se mai întîmpla ca oficiali ai cluburilor, uneori doar sponsori sau simpatizanţi, să încerce să umble la “fluieraşi”, iar cîteodată să şi reuşească! Convinşi că paza bună trece primejdia rea, respectivii nu agreează hotărîrea şi o consideră chiar un pas înapoi. O involuţie.
Conform unei păreri la care subscriu, arbitrii nu pot şi nu trebuie suspectaţi degeaba. Dimpotrivă, ei merită un plus de libertate, de încredere şi de respect. Ajunge că o brigadă e obligată să se adune cu 6 ore înainte de meci, atenţie!, la un hotel a cărui adresă a fost comunicată CCA, n-ar mai fi nevoie şi de alte restricţii.
