Electoratul italian, prin rezultatul alegerilor legislative de duminică şi de luni, transmite de fapt un mesaj întregii Europe precum şi pieţelor financiare, Bruxelles-ului şi Berlinului, ţărilor din sudul şi ţărilor din nordul vechiului continent. In ciuda incertitudinilor care încep acum pe plan politic în Italia, o certitudine emană totuşi din aceste alegeri: italienii vor o altă Europă. Mai constatăm de asemenea că faţă de presa germană, care analizează cu accente critice opţiunea italienilor, presa franceză este mult mai moderată şi încearcă să-i înţeleagă. Faptul că un saltimbanc, un clovn pe nume Beppe Grillo, a reuşit în cursul campaniei sale electorale să atragă, la mitingurile sale, 100 000 de oameni la Milano, 800 000 la Roma sau 30 000 la Torino, ascundea deja un avertisment. Cînd bufonii încep să ocupe spaţiul politic şi mai ales cînd sunt ascultaţi cu atenţie în agora, în centrele civice ale oraşelor, înseamnă că încredea oamenilor în politicienii de profesie a scăzut îngrijorător. Cînd acelaşi bufon, taxat de populist, reuşeşte să-şi transforme partidul în a treia forţă politică a ţării, înseamnă că electoratul respinge în mod visceral o anumită configuraţie politică internă şi externă. In analizele sale, cotidianul francez Libération nu ezită să arate că votul italian echivalează cu respingerea Europei şi a monedei unice, aşa cum arată ele astăzi, aşa cum sunt concepute ele astăzi. De multă vreme, mai scrie Libération, instanţele europene nu au mai resimţit o nelinişte atît de acută după un scrutin italian, mai ales că italienii au fost plasaţi multă vreme foarte sus în topul eurofililor. Un filozof italian, Gianni Vattimo, care se exprimă în paginile aceluiaşi ziar francez cu simpatii de stînga, consideră că Italia este un laborator politic şi că mesajul italienilor este unul resimţit de majoritatea europenilor. Ministrul francez al redresării sector