Înaintea marelui congres în care au fost răsunător călcați în picioare de pahidermele fidele președintelui Antonescu, cei trei disidenți liberali au pus de niște negocieri discrete cu Forța Civică. Promițînd “întărirea partidului vostru de buzunar”, “infuzie de adevărați oameni de dreapta”, “aport sănătos de oameni de afaceri cu lipici la ban public și simpatii liberale”, Chiliman, Tăriceanu și Orban tot încercau să se împiedice, ca nu cumva să pară că s-au lăsat transferați prea ușor și prea de bunăvoie.
Iar dacă la partea de promisiuni stăteau bine, adversarii lui Antonescu au zis să nu stea prost nici la partea de condiții, așa că au trîntit una, da’ bună, de s-a lăsat liniștea în sediul pustiu al Forței Civice: “Băi, noi venim, că sîntem oameni de cuvînt, dar nu vrem ca Mihai Răzvan Ungureanu să mai fie președintele partidului! Ne-am înțeles?”. Nu s-au înțeles, că nu prea aveau cu cine, Forța Civică nefiind altceva decît MRU. MRU care, după reprezentația disidenților de la sfîrșitul săptămînii trecute, n-ar fi exclus să-i sune acum și să le propună un împrumut de vreo șapte-opt membri de partid, ca să nu fugă din PNL chiar cu mîna goală.
Publicat în Cațavencii, nr. 8(86), 2013
Înaintea marelui congres în care au fost răsunător călcați în picioare de pahidermele fidele președintelui Antonescu, cei trei disidenți liberali au pus de niște negocieri discrete cu Forța Civică. Promițînd “întărirea partidului vostru de buzunar”, “infuzie de adevărați oameni de dreapta”, “aport sănătos de oameni de afaceri cu lipici la ban public și simpatii liberale”, Chiliman, Tăriceanu și Orban tot încercau să se împiedice, ca nu cumva să pară că s-au lăsat transferați prea ușor și prea de bunăvoie.
Iar dacă la partea de promisiuni stăteau bine, adversarii lui Antonescu au zis să nu stea prost nici la partea de condiții, așa că au trîntit una, da’ b
