Am fost anunţaţi cu cel puţin trei zile înainte că un asteroid se apropie de Pământ. Nu ne-am alarmat, nu ne-am entuziasmat, nu ne-am gândit la ce ni se poate întâmpla. Ce ni s-a întâmplat – ştim: descoperit în februarie 2012, asteroidul 2012 DA 14, de 135.000 de tone, a trecut pe lângă noi vineri, la 19.25 GMT, cu o viteză de 7,8 kilometri pe secundă, la o distanţă de 27.600 de kilometri – a zecea parte a distanţei dintre Terra şi Lună. Dar am avut parte de meteoriţi (unii spun că nu există nicio legătură între asteroid şi ploaia de meteoriţi), de un bang sonic, de turbulenţe electromagnetice, de o deteriorare a stratului de ozon. Nu asta ne-a impresionat, însă, ci agresivitatea pietrelor pătrunse în atmosfera terestră, faptul că ne-au orbit exploziile, s-au surpat ziduri, au căzut cioburi, au fost loviţi mulţi semeni de ai noştri, planeta s-a speriat şi au început comentariile: de ce apar OZN-urile mai ales la americani şi meteoriţii îi lovesc mai ales pe ruşi? Se experimentează cumva vreo armă nouă? Ori poate e un avertisment divin, ni se reaminteşte iminenţa sfârşitului lumii? Concluzie unanimă: Suntem expuşi tuturor pericolelor, suntem extrem de vulnerabili. Ne credeam mari, atotputernici şi suntem exact invers. „Ce oferim, aia primim“ conchidea un invitat al Oanei Roman de pe canal D. Oana e simpatică, are plete roşcate, o cam strâng mânecile pe la subsuori, e supraponderală, dar nu prezintă emisiuni de sănătate sau parada modei, deci nu trebuie să arate ca o „manechină“. Meteoriţii sănătăţii nu apar la vârsta asta (crede Oana), de ce s-ar alarma? Preţ de alte câteva telecomenzi şi – coincidenţă! – la Et Publicitate no, se vorbeşte despre slăbire. Pe fundal, cruci roşii de diferite mărimi (Crucea Roşie a apărut pe câmpul de luptă, nu ?) şi linii orizontale, tot roşii, sugerând electrocardiograme de extratereştri, probabil, foarte simplificate. Gazda