Beppe Grillo, arătându-ne cât de mult pute scena politică din Italia.
În zilele în care încă ne tot dăm de ceasul morții să demonstrăm că România este altfel (vezi cartea lui Lucian Boia), un fel de stat parașutat cumva dintr-o lume paralelă în Uniunea Europeană, italienii s-au dus la urne și au votat, “românește”, cu fundul: între veșnicii socialiști care stau tot timpul cu ochii-n patru să nu cumva să faci prea mulți bani, că altfel ești un vrăjmaș al poporului, bufonii de conservatori în frunte cu Silvio “bunga – bunga” Berlusconi, partidul bufonului (pe bune de data asta) Beppe Grillo și un om cu toți boii acasa, Mario Monti, broscarii s-au năpustit să voteze toți ciudații, lăsându-l pe ultimul cu buza umflată și cu doar 10 procente în buzunar. Vă suna ceva cunoscut aici?
Păi n-are cum să nu vă sune ceva cunoscut, pentru că exact acest lucru se întâmplă și la noi. Cine știe, o fi, de fapt, un talent special de-al urmașilor Romei să dea cu mucii-n fasole atunci când vine vorba de pus ștampila.
Pe principiul pâine și circ (doar tot la ei a fost inventat), italienii i-au arătat lui Mario Monti, singurul care a încercat cumva să dreagă busuiocul unei economii care se prăbușește mai ceva ca Traian Băsescu în sondaje, degetul mijlociu, și i-au dat un șut în fund de toată frumusețea: n-a obținut nici măcar jumătate dintre procentele bufonului Beppe Grillo, un nene paralel cu realitatea noastră, care mai rămânea să le promită italienilor că vor fi prima țară care iese din Calea Lactee, că-n rest le zisese pe toate.
Românii au făcut asta deja, și încă de multe ori. În 2000, între Mugur Isărescu și Vadim Tudor, românii s-au năpustit să-l voteze pe tribunul cu spume la gură ca apoi să-l voteze pe taica Ilici. În 2012, PPDD-ul lui domnu’ Dan a înfierbântat și el mințile alegătorilor români, ca să nu mai zic nimic de USL și cele 70 de procente ale sale ( A
