Am cunoscut familia Şerban în comuna Şerbăneşti. Olt, într-o casă modestă, însă extrem de primitoare. În spatele acestor ziduri, se ascunde o poveste de viaţă cutremurătoare: un copilaş pentru care mama a devenit înger păzitor, donând porţiuni din propriul ficat pentru a-l salva, un bătrân paralizat, o bătrână cu pareză pe partea dreaptă, un unchi cu un picior amputat. În luna martie, copilul trebuie să meargă la control în Spania, însă părinţii nu au banii necesari deplasării!
Ziua de 1 octombrie 2010 este o zi neagră din viaţa familiei Şerban. „Este ca un coşmar pentru mine. Mă întorceam acasă cu mama, fratele şi naşa noastră. La ieşirea din Slatina, în zona fabricii Pirelli, s-a întâmplat nenorocirea. Am intrat într-o depăşire. În acel moment, din camionul din faţă a căzut un sac cu ciment pe parbrizul maşinii. Geamul s-a spart, cimentul mi-a intrat în ochi... Nu am mai văzut nimic, m-am răsturnat cu maşina, apoi am intrat într-un copac de la marginea drumului. Am fost transportaţi cu salvarea la Spitalul din Slatina. Fratele meu a fost transferat de urgenţă la Spitalul de Urgenţă din Craiova, unde un medic extraordinar i-a spus că singura modalitate de a-i salva viaţa este să-i taie un picior, prins deja de cangrenă, iar la celălalt a intervenit chirurgical, introducându-i tije. Mama a avut nouă coaste rupte şi a rămas cu pareză pe partea dreaptă. Eu am suferit o fisură la bazin. M-am deplasat mult timp cu ajutorul căruţului... La scurt timp, din cauza supărării, tata a avut un accident vascular, a rămas paralizat, nu mai vorbeşte, nu vede“, a povestit Florin Şerban, în vârstă de 34 de ani.
Transplantul de ficat a fost o reuşită medicală, însă copilul are nevoie periodic de control
Nimic nu părea să prevestească nenorocirile ce aveau să se abată ca un trăsnet asupra acestor oameni. Aveau o viaţă normală, munceau şi se pregăt
