Revista literară ilustrată “Cosânzeana” a realizat multă vreme, de-a lungul existenţei sale, o deosebit de interesantă rubrică  numită poetic “Flori de o zi”.  Felurite subiecte, mai mult sau mai puţin cunoscute, mai mult sau mai puţin la îndemâna publicului larg, erau aduse  în atenţia românilor. Am citit cu plăcere- şi cu amuzament în unele cazuri- mai multe informaţii publicate la această rubrică în urmă cu 90-100 de ani. Ce era la ordinea zilei acum aproape un secol? Vă spunem imediat:

“Dispariţia raselor omeneşti. Doctorul norvegian Myoen a făcut câteva cercetări de mare importanţă asupra dispariţiei raselor omeneşti. El afirmă că puterea de viaţă a raselor prea deosebite dispare prin încrucişare. Prin acest tip se creiază rase amestecate, cari sunt foarte slabe, cum ar fi cea de la graniţa ruso-scandinavă, alcătuită din Norvegieni şi Laponi. Ei au o mare predispoziţie pentru tuberculoză. Acelaş lucru se întâmplă şi cu rasa produsă prin încrucişarea Negrilor cu Europeni şi a Indienilor cu Europeni. Numai Burii cu Hotentoţii produc o rasă viguroasă”. (revista Cosânzeana, februarie 1923)

Aceeaşi revistă, din acelaşi an, aduce în atenţia cititorilor un eveniment  care a revoluţionat lumea medicală. “O invenţie românească în medicină”.  D-l dr. Corneliu Gancevici, conducătorul sanatoriului de tuberculoşi din Bârnova, jud. Iaşi, a descoperit un aparat Pneomotorax, pentru vindecarea tuberculozei. Cu el injectează azot între pleură şi plămânii bolnavului, care se vindecă în scurt timp. Mulţi bolnavi, cari au venit grav bolnavi aci, ne afirmă că au fost complet vindecaţi. Ei singuri spun cum au fost aduşi cu targa în sanatoriu, şi au eşit însănătoşiţi şi curarisiţi radical în urma constatărilor prin examenul radiografic şi al sputei”.

Veştile bune nu au venit numai din lumea medicinei. Aflăm din acelaşi număr al revistei, din februarie 1