Martie, prima lună din străvechiul calendar al romanilor, lună dedicată zeului care întruchipa războiul, dar care era şi o divinitate a vegetaţiei şi a căldurii, a devenit luna a treia în calendarele iulian şi gregorian.

„O perioadă presărată cu multiple obiceiuri şi practici magice specifice ritualurilor de regenerare a timpului”

Calendarul popular, aşa cum spune etnograful Mihai Camilar, consemnează această lună prin denumiri ca Mărţişor sau Germinar, denumiri care “păstrează semnificaţia momentului ritualic al Mărţişorului, care se răsfrânge pe durata intervalului 1-31 martie sau exprimă trezirea la viaţă prin încolţirea semniţelor (germinare) după o perioadă de letargie a timpului”.

Debutul sezonului agrar şi al celui apicol, care aveau loc în această lună, „presupuneau ceremonialuri festiv-sărbătoreşti de o trăire aparte”.

Luna martie era, în societatea tradiţională, „o perioadă presărată cu multiple obiceiuri şi practici magice specifice ritualurilor de regenerare a timpului”.

Mărţişorul, firul tors de Baba Dochia

Mărţişorul, nu ca denumire a lunii ci, aşa cum subliniază Mihai Camilar, ca „simbol de substanţă eternă”, este unul dintre obiceiurile păstrate până în zilele noastre, obicei legat de tradiţia Dochiei (Baba Dochia, zeitate carpatică sărbătorită în calendarul popular la 1 martie), un vechi scenariu ritual de înnoire a timpului în prag de primăvară.

„Dar mărţişorul - spune Mihai Camilar - este şi un fel de amuletă ce semnifică funia anului care adună cele 365 de zile, zile ce aparţineau doar la două anotimpuri, reprezentate prin cele două fire împletite”.

Potrivit tradiţiei populare „mărţişorul ar fi firul tors de Dochia”, fir asemănător celui tors la naşterea unui prunc de către ursitoare.

Mărţişorul era confecţionat de mame şi era dat copiilor, înainte de răsăritul soarelui, în pri