După 20 de ani de negocieri, un acord de liber-schimb între Statele Unite şi Uniunea Europeană se profilează la orizont. Cu ocazia actualului turneu diplomatic efectuat în Europa de John Kerry, şeful diplomaţiei americane, Parisul s-a declarat favorabil acestui acord. Acordul Franţei este esenţial în această perspectivă pentru că Parisul are şi cele mai mari interese agricole de protejat în contextul unui astfel de pact economic şi comercial. In 1998 Franţa a blocat deja un proiect de acord transatlantic încît nu dorea ca Uniunea Euroepană să accepte prea multe concesii la capitolul comerţului cu produse agricole. S-ar părea că între timp situaţia a mai evoluat, probabil că americanii sunt dispuşi să-şi reducă unele pretenţii, dar pe de altă parte şi Europa, aflată într-o criză economică interminabilă, doreşte să iasă din tunel cu sprijin american. Declaraţiile favorabile în vederea acestui acord, care ar trebui semnat înainte de sfîrşitul anului viitor, se multiplică în orice caz în Europa. Iar semnarea sa ar fi cel mai important eveniment din istoria relaţiilor comerciale internaţionale de la crearea Organizaţiei Mondiale a Comerţului, în 1995. Ministrul de externe francez Laurent Fabius, care l-a primit ieri pe John Kerry la Paris, a declarat: “noi ştim că dialogul nostru politic trebuie să se fondeze pe o relaţie transatlantică puternică, în special pe plan economic”. Pentru observatori, asistăm la o nuanţare importantă a poziţiei franceze pe marginea acestui dosar, cu atît mai semnificativă cu cît ea vine din partea socialiştilor, în general mai prudenţi decît dreapta franceză faţă de toate propunerile de “business” care vin din partea Americii. Germanii sunt şi mai entuziaşti cînd vine vorba de acest acord, iar cancela germană Angela Merkel consideră că el ar putea duce la crearea a milioane de locuri de muncă de ambele maluri ale Atlanticului, precum şi la rel