După ce se numără voturile ultimului scrutin şi cel ales acceptă înaltul sacerdoţiu, e întrebat: Quo nomine vis vocari? (Pe ce nume vrei să fii strigat?). Iar noul Papă rosteşte în faţa Conclavului numele cu care va fi prezentat credincioşilor, cu care va semna constituţiile, enciclicele, decretele, decretalele, brevele, epistolele. Numele care va fi gravat pe Inelul Pescarului (cu imaginea Sfântului Apostol Petru, pescuind în lacul Ghenizaret). Abia după ce şi-a rostit numele, fumul alb se ridică pe hornul Capelei Sixtine şi clopotele Vaticanului încep să bată; le vor îngâna, la scurtă vreme, clopotele din întreaga lume catolică.

Există acum câteva minute - până când cardinalul camerlengo rosteşte aşteptatul anunţ din balcon, în faţa mulţimilor adunate în Piaţa Sfântul Petru: Annuntio vobis gaudium magnum:Habemus Papam! – în care noul Suveran Pontif rămâne singur.

Intră în Camera Lacrimilor, o încăpere mică, unde îl aşteaptă trei rânduri de veşminte, de dimensiuni diferite, din care trebuie să-l aleagă pe cel ce i se potriveşte, şi trei perechi de pantofi roşii (simbolul Puterii, încă din vremea Bizanţului). Un croitor al firmei Annibale Gammarelli (în serviciul Vaticanului din 1792) aşteaptă la uşă, să facă retuşurile de ultim moment. Benedict al XVI-lea a fost singurul care, pe timpul pontificatului său, a preferat Casa Raniero Mancinelli. Singurul care a purtat ochelari de soare Gucci sau pantofi Prada, singurul căruia Casa Excelsis i-a dăruit propriul parfum – Benedictus. Poate părea un paradox faptul că un om atât de smerit, de o discreţie exemplară, crea, din când în când, cu umor, câte un astfel de contrapunct, spre stupoarea admiratorilor. Moda n-a fost singura contratemă pe care Ratzinger a dezvoltat-o în cei opt ani cât a stat în Scaunul Sfântului Petru. Cânta Mozart ca un virtuoz (uneori la patru mâni cu fratele său, Monseniorul Georg) ş