Ne-am lamurit cum stam si cu reforma in interiorul justitiei. Cu ireversabilitatea ei. Cei care de ani de zile vorbesc, poate mai mult din dorinta de a se lega de o speranta, despre schimbarile reformiste produse in corpul judecatoresc, despre tinerii onesti, inhalind cu nesat "aerul libertatii si al descatusarii din robia politicului", patrunsi de concepte europene, ahtiati dupa profesionalism, democratie, dornici sa imparta dreptatea doar dupa lege si constiinta nu dupa dicteul mai marilor zilei, toti acestia au primit un pumn in gura. Ca sa le treaca idealismele, sperantele si gargaunii. Dupa mazilirea lui Danilet si Ghica din CSM, si aici nu e vorba de persoane, ci de simbolistica reprezentata de cei doi judecatori, se poate spune fara ezitare adio independentei justitiei, reforma dovedindu-se o vorba goala de continut.
Sa nu ne mai ascundem dupa degete, Danilet si Ghica au fost matrasiti pentru pozitia luata in timpul puciului din vara lui 2012, pentru faptul ca nu au tacut, ca au determinat CSM sa protesteze, asa cum nu a mai facut-o pina acum, ca au avertizat Comisia Europeana asupra gravelor derapaje de la statul de drept. Au fost pedepsiti pentru ca i-au pus la punct pe polticienii inconstienti care voiau sa-si faca mendrele cu Justitia, sa rezolve dintr-o lovitura- ordonanta de urgenta- si Curtea Constitutionala, si referendumul, si demiterea. Au fost atunci citiva oameni, nu prea multi, care s-au opus inhatarii complete a puterii si, care, atentie, au avut credit la institutiile europene. Vocea lor a fost ascultata si crezuta. Danilet, Ghica, Haineala sint printre « tradatorii » aratati cu degetul de echipa condusa de Ponta-Antonescu- Voiculescu. Da, dar tradatori ai obedientei fata de politic, ai tacerii care ar fi trebuit, conform planului, sa invaluie puciul, tradatori ai devalizarii democratiei si institutiilor statului.
Printr-un scenar
