Şi nu în orice fel de publicaţie. Zilele trecute am avut bucuria, deschizând revista LIRE (una dintre cele mai importante reviste literare franceze, creată de monsieur Bernard Pivot prin anii '70), să descopăr un dosar dedicat prezenţei româneşti la Salonul de Carte de la Paris 2013.

Invitată de onoare, România va fi reprezentată (oficial) de 27 de scriitori (romancieri, eseişti, poeţi, dramaturgi, istorici, filosofi) care vor participa la mese rotunde, pătrate şi în cinci colţuri pentru a face cunoscută literatura română modernă şi nu numai, literatură prea puţin cunoscută în ţara lui Molière.

Evident, în ultimele luni s-a tradus masiv în limba franceză şi pe lângă rromi şi carne de cal, se vorbeşte despre România şi din alt unghi. Din altă lumină, din alt şi cu alt spirit. Cred că această invitaţie la cel mai important salon de carte din Europa poate fi cea mai bună publicitate care ni s-a oferit vreodată în ultimii douăzeci de ani. Şi sper să nu dezamăgim, sperând în acelaşi timp, ca spiritul critic al jurnaliştilor francezi să fie mai mult imparţial şi prea puţin acuzator. J'éspère şi nu mi-e frică...

România, o insulă de latinitate în oceanul slav

Mi-ar plăcea să cred că nu mai este nicio noutate faptul că în această primăvară, România este invitată de onoare la Salonul Internaţional de Carte de la Paris. De fapt nu România, ci scriitorii români care timp de trei zile (22 - 25 martie 2013) vor respira aerul literar parizian, deşi o mare parte dintre ei au fost descoperiţi de editorii francezi abia anul trecut. Dar nu asta contează... acum.

Printr-un fericit complex de împrejurări (umbrit din păcate de cataclismul din curtea ICR-ului), România are onoarea de a fi invitată la cea mai importantă manifestare a pieţei editoriale din Franţa. Şi când scriu asta mă gândesc la cifre: în jur de 1.000 de expozanţi din 40 de ţări, 30.000 de pro