Prin clipe greu de imaginat si o suferinta care nu poate fi exprimata in cuvinte au trecut victimele celor doua explozii de acum un an, provocate de scurgeri de gaz intr-un imobil din Sighetu Marmatiei. Dupa producerea deflagratiilor, toate victimele ranite grav au fost transferate, pe rand, de la Spitalul din Sighet, la Bucuresti. Perioada cu adevarat critica, despre care toti cei raniti in explozii vorbesc cu lacrimi in ochi, a fost cea in care erau internati la Spitalul de Arsi sau Spitalul Floreasca. eMaramures va prezinta marturiile lor, la un an dupa dramaticele evenimente care le-au marcat viata.
Majoritatea victimelor, internate in aceleasi saloane, nu vedeau altceva decat trupurile infasurate ale celorlalti pacienti raniti in explozii . Cu totii impartaseau aceleasi neputinte si dureri, avand mereu nevoie de ajutorul asistentelor sau al rudelor care stateau la capataiul lor.
„Cinci saptamani am fost spitalizata. Creme, tratamente, in fiecare zi am trait asa: bandajat, debandajat, doua saptamani am fost tinute sub morfina dupa care inlocuitor, fortral. Eram pur si simplu ca si cum am fi drogate, deci nu simteam prea multa durere, dar era greu...Era un chin pentru noi sa stim ca mergem, ne dau pansamentele jos, ne spalau. Deci, practic nu puteam sa mancam, nu puteam sa ne ridicam din pat, nu puteam sa bem o cana de apa. Tot timpul trebuia sa fie cineva langa noi ca sa ne dea”, a spus Ioana Maris, una dintre victimele primei explozii.
Dependente de prezenta si ajutorul celor din jur, victimele exploziilor marturisesc ca traumele suferite au fost nu doar fizice, ci si sufletesti, fiecare avand nevoie de consiliere psihologica pentru a trece peste tragedia de acum un an. Doru Stetca, cel care a fost martor al ambelor explozii, spune ca ultima amintire pe care o are legata de ca de-a doua deflagratie a fost aceea ca a reusit sa
