Orele 10:15. Soarele străluceşte, după atâtea zile mohorâte, dar vântul suflă rece. Ajung în faţa Liceului Pedagogic „Spiru Haret“ din Focşani puţin zburlită, dar încrezătoare. Sunt întâmpinată de două uşi ferecate atât la intrarea pentru profesori cât şi la cea pentru elevi. „UŞILE SE ÎNCHID ÎN TIMPUL CURSURILOR. NU INSISTAŢI!“ scrie pe o foaie lipită pe geam.
„Am fost la magazin să luăm pixuri şi s-a sunat până am venit noi”, spun doi băieţi de clasa a V-a care se plimbau prin curte. Fiindcă nu au reuşit să intre la ora de curs, elevii alergau să nu îngheţe.
Orele 10.20. Se sună de pauză. Printre alergături, elevii s-au jucat cu ultima zăpadă neagră, pe care au mai găsit-o prin curtea şcolii. Câteva colege i-au surprins pe cei doi elevi imediat la ieşirea în pauză. „Unde aţi fost chiulangiilor?”, au întrebat ele râzând.
Elevii ies din liceu. Unii se grăbesc spre locul unde se fumează, lângă un bloc. Stau ciotcă, ignorând mizeria din jur, dar şi primele raze ale soarelui, preocupaţi parcă doar ca să-şi bage fum în plămâni. Un licean îşi scoate ţigara imediat ce coboară scările liceului. În drum spre locul de fumat un băiat spune: „Am spus că nu mai fumez, dar nu mă pot abţine”. Un altul îşi cheamă un coleg spunându-i: „ Hai în spate că e viaţa frumoasă”.
Alţii se grăbesc spre un bărbat care aşteaptă pe trotuar, în faţa şcolii, cu două genţi frigorifice, pentru a cumpăra sandviciuri. 4 lei sandviciul – o chiflă cu salam şi multă maioneză. „Vin copiii să cumpere pentru că au un gust mai deosebit decât chipsurile”, îşi laudă omul marfa.
Pe holuri e linişte, elevii rămaşi în clase stau liniştiţi, ici colo pe holuri câte unul mai vorbeşte la telefon, iar în băi fetele se admiră în oglindă.
La etajul IV al liceului, ceva mai gălăgioşi sunt copiii de la clasele primare. Se jucau, iar pe unii i-am auzit ţipând: „Vino la mine
