Unii mizează pe faptul că nu ne vom prinde, adică ne cred mulţi, dar proşti. Alţii, chiar dacă îşi dau seama că se vede de la o poştă ce hram poartă, nu se ruşinează deloc. Au imunitate. Au funcţii. Au spete. Au bani. Sunt la dos, acoperiţi de orice şi de oricine. Dacă trebuie, se scot din orice rahat în care se bagă.

Îi alegem luându-i de buni sau pentru că îi credem răul cel mai mic. Datorită nouă, celor care ne facem conştiincios exerciţiul cetăţenesc de a merge la votare, ei urcă în fotolii moi. Dar, la puţin timp după ce se instalează comod, încep a se crede foarte mari şi importanţi, uită cum au ajuns acolo, sus, şi că au jurat să fie slugile poporului, adică ale celor care i-am înălţat, prin voturile noastre.

Şi dacă ar fi doar apucăturile de parveniţi şi grandomania, mai treacă-meargă. Mai grav e că unii se apucă de chestii dubioase, cu bună ştiinţă sau din prostie acceptă să facă lucruri ce miros urât, îşi trimit principiile şi valorile la plimbare şi îşi iau drept tovarăşi de mandat interesele înguste şi meschine – de partid, de grup, financiare... Unii mizează pe faptul că nu ne vom prinde, adică ne cred mulţi, dar proşti. Alţii, chiar dacă îşi dau seama că se vede de la o poştă ce hram poartă, nu se ruşinează deloc. Au imunitate. Au funcţii. Au spete. Au bani. Sunt la dos, acoperiţi de orice şi de oricine. Dacă trebuie, se scot din orice rahat în care se bagă.

Cum să înţeleagă omul care a votat pentru idealurile luminoase fluturate în campanie de Partidul Liberal că unul dintre exponenţii de vază ai acestuia, ditamai vicepremier pentru probleme sociale, semnează un demers prin care cere graţierea unui cunoscut traficant? Şi încă ce argumente „patriotice“ aduce dl Mihai Moldovanu în solicitarea pe care şi-a pus autograful: „În semn de recunoştinţă şi apreciere a meritelor din timpul acţiunilor de luptă pentru apărarea integrităţii