66.  Uniunea Scriitorilor din România a ajuns, din lipsă de fonduri,  să nu-şi poată duce la bun sfârşit editarea celor nouă publicaţii şi sunt săptămâni bune de  când ori plânge ca o babă care nu mai are bani pentru acatiste, ori se comportă ca un milog obraznic. Într-un asemenea hal a adus domnul Manolescu  USR-ul său că mai are un pic şi-i anunţă falimentul.             Tot mai nervoşi, cei de la „România literară” dau vina pe toţi, numai pe conducerea USR nu.  Gabriel Chifu, în „Romînia literară” nr. 7 din 2013, dând vina pe Casa Vernescu (intrată în faliment), pe scriitorul Florin  Lăzărescu ( care a cerut public desfiinţarea USR ), pe domnul Arsene, patronul de la „Curtea Veche” ( care ar fi spus că n-ar fi o problemă, „editorii se descurcă şi fără autori români”) etc., imploră calitate civică din partea tuturor pentru salvarea USR. Dar despre calitatea lor civică, a USR-iştilor, nimic!             Oftează Gabriel Chifu, lăsând intelectualismul şi dând-o pe un civism specific unui milog cu ştaif: „… mărturisesc, încercările prin care am trecut m-au istovit şi mi-au creat insomnii. Apreciez că am fost în situaţia unui echipaj de avion, care rămâne cu aparatul în aer la mare înălţime, însă fără motoare şi reuşeşte totuşi să evite prăbuşirea inevitabilă şi să aducă avionul cu bine la sol.”             Păi, cu asemenea comandanţi de „zbor”, precum Nicolae Manolescu, şi cu nava plină de elite scriitoriceşti, avionul marca „USR” are o problemă: i-a fost băut cherosenul.  Acum să pună bani de la ei, nu de la Guvern sau de la contribuabil, să cumpere combustibilul, să-l pună la loc şi nava nu se va mai prăbuşi.             Uniunea Scriitorilor din România va avea fonduri pentru a-şi rezolva proiectele nu cerşind, ci atunci când va proceda  ca Uniunea Artiştilor Plastici (UAP), care este o uniune deschisă. UAP numără 5000 de membri, de două ori mai mulţi dec