Cum construieşti capitalismul cu o structură socială moştenită din comunism (başca mentalităţile?). Asta e marea întrebare a tranziţiei. Reformele economice de sus în jos sînt presupuse a revoluţiona această structură, făcînd din vechii chiriaşi şi salariaţi ai statului proprietari şi antreprenori. Această nouă bază socială trebuie să asigure expansiunea economică a ţării şi totodată baza politică, autonomă şi critică, pentru un partid procapitalist. Nu ”clasa mijlocie” în general e cea pe care se sprijină liberalismul, clasa mijlocie e un concept între timp atotcuprinzător, încadrăm în ea pe oricine se defineşte ca atare, şi în societăţile dezvoltate cifra a trecut de şaptezeci la sută, incluzînd slujbaşi la stat, rentieri, pensionari, care se vor îndrepta şi spre dreapta socială, şi spre stînga. Ci clasa antreprenorială. De existenţa acestei clase depinde viitorul economic al României şi al oricărei ţări, pentru că aceasta e clasa care crează slujbe şi extinde economia. De circa cinsprezece ani, deşi marginal, pot spune că fac parte din această clasă deoarece chiar în anii cînd lipsesc din ţară generez cîteva locuri de muncă. Chiar în Germania, la vreo doi ani după ce am venit am generat un număr semnificativ de slujbe, de contracte noi pe bani cîştigaţi de mine. Dar eu sînt doar un academic, fără mare interes în afaceri, deşi competitiv în ceea ce face. Imaginaţi-vă un antreprenor adevărat, acolo unde eu creez cinci slujbe el crează o sută. O mie. Asta, şi nu alta, e calea de a urca de la cei trei milioane de salariaţi actuali din privat la o cifră care să fie cît de cît mai aproape de demografia noastră, nu investiţiile statului (am dovezi statistice că dacă un guvern UE investeşte mai mult cu atît creşte corupţia, nu numărul de slujbe) nici consumul stimulat de stat, deşi soluţiile astea au figurat la loc de cinste în programele partidelor noastre zise de d