Actul de nastere al protectiei civile actuale l-a reprezentat Inaltul Decret Regal nr. 468 din 28 februarie 1933, semnat de Regele Carol al II-lea, prin care s-a aprobat „Regulamentul apararii pasive contra atacurilor aeriene”, document prin care Apararea Civila din Romania a devenit o arma de sine statatoare.
Numita si ARMA VIETII, avand ca deviza motto-ul ”CU VIATA MEA, APAR VIATA”, Protectia Civila este o componenta ce cuprinde un complex de masuri pentru ocrotirea populatiei si a bunurilor materiale in caz de razboi, calamitati sau catastrofe, asigurand conditiile necesare salvarii acestora.
Conceptul de protectie civila a evoluat de la „aparare pasiva” la „aparare locala antiaeriana” in 1952, apoi la „aparare civila” in 1978 si la „protectie civila” in 1996.
Schimbarile produse in societatea romaneasca in perioada 1996-2004 au dus si la schimbari in domeniul protectiei civile prin elaborarea Legii nr. 481/2004 ce este in concordanta cu principiile, scopurile si obiectivele prevazute in Strategia Internationala pentru Prevenirea Catastrofelor, adoptata de Adunarea Generala ONU, precum si cele stabilite de mecanismele Uniunii Europene in domeniu.
Astazi, atributiile protectiei civile sunt indeplinite de catre Inspectoratul General si Inspectoratele judetene pentru situatii de urgenta si se refera la:
-identificarea riscurilor existente in diferite zone;
-informarea si pregatirea preventiva a populatiei cu privire la pericolele la care este expusa si regulile de comportare;
-organizarea interventiei in situatii de urgenta;
-alarmarea populatiei despre iminenta pericolului;
-inlaturarea efectelor negative ale dezastrelor si asanarea teritoriului de munitia ramasa neexplodata din timpul conflictelor armate, etc.
De-a lungul anilor, indiferent ce denumire a purtat si din ce structura a facut parte, Pro
