Din ce în ce mai mulţi agenţi de presă ai lui Traian Băsescu îşi exprimă dragostea şi suportul total pentru serviciile de informaţii. Pâna mai ieri erau voci ale societăţii civile, astăzi îşi argumentează ideile şi gândirea sprijinind pixul pe epoleţi. Ani de zile, ei au folosit o retorică bolnăvicioasă la adresa serviciilor secrete. Orice subiect legat de activitatea lor era instantaneu blamabil, cazon, nedemocratic, obsesiv militarizant...
Speriaţi şi angoasaţi la maxim de votul popular enorm exprimat împotriva lor, de neîncrederea gigantică a populaţiei, băsiştii îşi caută acum refugiu în interiorul acelor instituţii pe care n-au ezitat să le califice drept “sistem ticăloşit”. Pe fondul dezastrului provocat în ultimii ani de camarila lui Băsescu, dar şi de lăudătorii de curte din presă şi ONG-uri, atmosfera a devenit pentru ei de-a dreptul irespirabilă. Nu se obişnuiesc neam cu scoaterea măştii generatoare de oxigen bugetar de pe fetele lor strâmbate de atâta pupat în fund. Cum să cedeze ei influenţa politică enorma asupra justiţiei din cauza unor (peste 1600...) judecători? Cine sunt aceştia?! Cum îşi permit să retragă calităţi oficiale unor lulele cotroceniste? Cine sunt cei care cer ca serviciile de informaţii şi procurorii să nu mai încalce drepturile şi libertăţile fundamentale decât în condiţii excepţionale, bazate pe solide probatorii? Adică să nu mai ancheteze DNA pe cei care au votat? Să nu mai fie interceptaţi toţi adversarii preşedintelui demis şi să fie protejaţi, spălaţi şi ignoraţi toţi mafioţii din camarila sa?!
Toţi aceşti foşti avocaţi ai drepturilor omului, predicatori ai libertăţii persoanei, critici permanenti ai abuzurilor statului, s-au transformat. În apologeti a filajului, supravegherii necondiţionate şi a “stenogramării” vieţii adversarilor, secundă cu secundă.
Serviciile de informaţii, atât de necesare înt
