Proiecţia filmului The Kids Are All Right, din cadrul evenimentului Luna LGBT (Lesbian, Gay, Bisexual, Transgender), de la Muzeul Țăranului Român (MȚR,) a fost întreruptă, pe 20 februarie, de un grup de activişti naţionalişti care au intrat în sală unde se difuza filmul, în jurul orei 19:00. Grupul de cîteva zeci de persoane a cîntat imnul naţional şi apoi cîntece bisericeşti,însoţite de remarci homofobe. (rezumatul media)

Adică am urmărit pe Youtube niște derbedei cu icoana în mînă (paradoxal, un simbol creștin al toleranței) cum spurcă niște gay și lesbiene, într-o sală de cinema. Nu-s de acord cu ei, mă deprimă minți atît de înguste. Dar, treaba lor. Pot să protesteze, legal sau nu. La fel de triste au fost reacțiile, majoritare, de genul „Protestul meu e mai cool decît al tău“, venite din tabăra gay. Of, tocmai de la ei, care vorbesc la o supă de usturoi despre drepturile omului de a vorbi sau de a protesta liber.

(Îmi vei spune: „Boule, unii dintre ei probabil că ne-ar fi ars ca pe Ioana D’Arc“. Hai să nu pornim discuția asta. Ești sigur că ar face treaba asta, dac-ar avea torța-n mînă? Ești sigur că un rocker ar pîrli un manelist în „La Pirați“ din Vama Veche?)

Mai apoi, am simțit mania persecuției. Doi-trei prieteni care postează pe Facebook o replică în stilul Mihaelei Tatu (indiferent din tabăra din care face parte) nu pun umărul la o dezbatere istorică. Nici măcar la una publică. În cel mai bun caz, e vorba despre o temă editorială pentru ziare, bloguri și așa mai departe. Una bună, sănătoasă și intrigantă. Restul prietenilor își văd în continuare de pisicuțe și prăjituri. Nu iese nimeni la vînătoare de gay și lesbiene pe străzi. Mai cred că discriminarea celor care manifestă atracție față de persoane cu același sex nu e mai mare (mai vizibilă sau mai importantă) decît discriminarea țiganilor, femeilor, maneliștilor, rockerilor sau taxim