Am privit cu neincredere mesajele politicienilor din aceasta vara, le-am incadrat in categoria "junk" pe considerentul ca nu poti crede, in plin macel electoral, ca toti dracii s-au strans intr-o parte, toti ingerii in cealalta, iar arbitrii sunt legati la ochi.

Nu cred in teoria ivita in vremea lui Emil Constantinescu despre securisti buni, "de-ai nostri", si securisti rai. Cine are pretentia ca detine adevarul fara distorsiuni de apreciere este nebun. Sau Dumnezeu.

Cu atat mai mult am privit cu oarecare rezerve avertismentele lui Traian Basescu despre tentativele de confiscare a Justitiei. Dar domnul presedinte stia ce vorbeste. Bratul inarmat al democratiei functiona de ceva vreme si perspectiva de a fi amputat nu era cea mai vesela.

Ceea ce se petrece insa in aceste zile la Consiliul Superior al Magistraturii, care ar trebui sa fie daca nu pilonul central al stabilitatii societatii, al functionarii mecanismelor democratice, macar tinta aspiratiilor unei lumi sanatoase la minte, dar si in jurul numirii noilor capetenii ale procurorilor, depaseste orice limita.

Din pacate, politicienii nu reusesc sa isi tina firea si se trezesc vorbind ca proasta-n targ, caci se pricep nu numai la fotbal si la femei, ci si la lectia despre stat. Numai ca orice declaratie a lor pe marginea componentei CSM si a sefilor de la parchete adanceste perceptia ca de aceasta data se joaca totul, dupa principiul "ori invingem, ori murim".

Uselistii care arata cu degetul spre magistratii din zona pedelista infig, de fapt, steagul in posesiunile pe care le asteapta, deocamdata pe burta. Pedelistii care-i apara, neinspirati, isi arata steagul din cuceririle dupa care plang anticipat cu lacrimi de sange.

Fiecare rampa pe care se cocoata in fata multimii pentru a-si arata arama de pe piept ii sugereaza tot mai clar ca exista m