Chiar și atunci când are dreptate, Traian Băsescu nu se poate abține de la mici golănisme. Gen răspunsul cu ”yes” când a fost întrebat la Viena despre invalidarea Statutului Parlamentarilor de către Curtea Constituționeală a României (CCR). O reacție care e, totuși, un fleac pe lângă mult mai celebrul ”i-am ciuruit” de după alegerile din decembrie 2009. Cu atât mai mult cu cât cei ciuruiți, s-a dovedit ulterior, au fost milioane de români.
În același ton vesel, Traian Băsescu a mai anunțat că după încheierea mandatului de președinte al României, în 2014, nu se va pensiona, ci se va ”reîntoarce în politică”. Ei bine, recunosc, am un lapsus. Pur și simplu nu-mi amintesc momentul în care Traian Băsescu a ieșit din politică (pentru a se putea ”reîntoarce”). Mi-ar fi de mare ajutor dacă cineva mi-ar putea spune când nu a făcut președintele politică. Mai mult, când nu a făcut politică partizană, pe partea PDL.
Altfel, cei care se iluzionează că Băsescu ar putea resuscita PDL își fac visuri deșarte. Cel mult poate juca un rol în rândul doi, precum cel al lui Iliescu în PSD. E bun (pentru PDL) să fie acolo, la fel cum Iliescu e bun (pentru PSD). Pentru nostalgici, pentru vremuri ”de glorie” (ale partidului), pentru discursuri mobilizatoare (pentru aceeași membri ai partidului). Dar nu mai poate fi vioara întâi, comandantul, liderul suprem și unic. Nu cel puțin vreo zece ani din 2014 încolo.
Măcar atât să fi învățat din mica istorie românească post-decembristă. Că unul din motivele (alături de multe altele) pentru care Mircea Geoană a fost președinte doar pentru o noapte a fost ostentația cu care s-a afișat alături de Iliescu și Năstase înainte turului al II-lea. Că, de asemenea, la înfrângerea zdrobitoare a PDL-ului din decembrie 2012 a avut propria contribuție. Mai uită românii una, alta. Dar nici chiar așa, de la o zi la alta. Dar no, dacă îl trage ața
