Nu merită căutate explicaţii suplimentare privind cele întâmplate marţi la CSM, pentru că lucrurile s-au petrecut în cel mai simplu mod.

Ofticaţi la ficaţi că judecătorii Alina Ghica şi Cristi Danileţ au votat cu un procuror (Oana Schmidt-Hăineală) la alegerile pentru preşedinţia CSM, pe 4 ianuarie, celor doi li s-a pus la cale revocarea din for, prin votul a cel puţin 94 de judecătorii din ţară.

Deşi procedura precizează că revocarea se poate face doar motivat, multe instanţe din ţară nu s-au obosit să precizeze motivele revocării, iar însuşi judecătorul Adrian Neacşu concluziona într-un articol în care milita pentru pedepsirea celor doi: „Prin simplul fapt al alegerii, între corpul electoral şi membrul CSM se încheie o înţelegere prin care acestuia din urmă îi sunt încredinţate o serie de « atribuţii » pentru a le exercita. Corpul electoral se poate răzgândi oricând. Fie şi cu explicaţia « uite aşa »." De altfel, în ciuda insistenţelor celor doi maziliţi, reprezentanţii instanţelor şi mazilitorii au continuat să refuze enunţarea unor motive, lăsându-i pe cei doi cu ochii în soare. Chiar fără a fi doxă în materie de proceduri ale CSM, există câteva observaţii de bun simţ care merită făcute.

1. Atât timp cât o persoană publică intră în colimatorul Antenei 3, indiferent din ce pricini sau pe ce filiere, merită susţinere publică. Nu îmi amintesc nici măcar o singură speţă în ultimii ani în care cel puţin Antena 3 (dacă nu majoritatea auto-proclamatelor televiziuni de ştiri) să fi demonstrat interes public, bună credinţă, profesionalism şi echidistanţă în demersurile sale politico-mediatice (nota bene: în niciun caz jurnalistice!) Prin urmare, asistând la lapidarea televizuală a judecătorilor Danileţ şi Ghica şi a preşedintei CSM, d-na. Hăineală, am înţeles că vina lor era aceea că în vara trecută nu se raliaseră vântului schimbării, nu înghiţiseră