În jur de 1910 se tipăreşte la Timişoara o carte poştală care suprapune peisajului urban existent un număr impresionant de „maşini ale viitorului“. Imaginea e neaşteptată, mai ales cînd nu ştii – cum nu ştiam nici eu pînă de curînd – că astfel de cărţi poştale încep să fie tipărite în Europa după 1900. Un blog de colecţionar (http://wangfolyo.blogspot.ro/2012/02/az-elmult-jovo.html) ne oferă informaţii despre oraşele din Imperiul Austro-Ungar în care s-au tipărit astfel de cărţi poştale, în jur de 1910. Cum Timişoara era unul dintre oraşele importante din Imperiu, nu e de mirare că modelul este preluat şi aici. Buziaşul, Sighetul, Oradea vor urma – la rîndul lor – acest tip de carte poştală. Opere ale unor fotografi necunoscuţi, plini de imaginaţie şi entuziasm pentru tot ceea ce înseamnă sau poate însemna progresul tehnologic în materie de transport urban, cărţile poştale de acest tip ilustrează – după părerea mea – uneori o „modă“, alteori mentalităţi şi aspiraţii ale comunităţilor locale.

Cartea poştală timişoreană este un exemplu de acest fel. Proveniţi din Banatul coloniştilor, din ceea ce am numit la un moment dat „America estului european“, locuitorii Timişoarei aspiră la tot ce însemna în epocă progres şi îşi imaginează evoluţia oraşului ca loc al expansiunii tehnologiei.

DE ACELASI AUTOR Del prencipe della Valacchia Maggiore (II) Del prencipe della Valacchia Maggiore (I) Theophil von Hansen Biserica Mănăstirii Stelea din Tîrgovişte Nu spun asta întîmplător, ci bizuindu-mă şi pe alte manifestări ale timişorenilor din epoca ulterioară publicării cărţii poştale. La scurtă vreme, Ernst Mühle, devenit mai tîrziu un chirurg celebru al Timişoarei, începe să construiască macheta oraşului „Golicity“. Completat constant pînă la sfîrşitul deceniului 4 al secolului al XX-lea, oraşul imaginat de doctorul timişorean se bazează pe surprinzătoare cunoştinţ