În primăvara anului 1917, în cadrul procesului de reorganizare a armatei române – refugiate, împreună cu autorităţile statului, în Moldova – era înfiinţat, cu începere de la 1 martie 1917, Regimentul de Tracţiune Automobilă. Acest moment semnifică apariţia Armei Auto în cadrul organismului militar românesc. Regimentul nou-înfiinţat înlocuia Compania de Automobile a Armatei.

Prin Decizie Ministerială, se prevedea ca Regimentul de Tracţiune Automobilă să fie structurat, pentru partea activă, pe 3 batalioane „de automobile, autocamioane, autocamionete şi alte asemenea”, precum şi companii de motomitraliere, grupuri de autotunuri şi automitraliere. Pentru partea sedentară se stipula înfiinţarea unui batalion de depozit şi a unei şcoli de şoferi.

În ceea ce priveşte factorul uman, se stabilea ca ofiţerii necesari acestui regiment să fie luaţi dintre ofiţerii activi şi de rezervă, precum şi dintre subofiţerii din cadrul formaţiunilor de automobile de pe lângă unităţile militare, aceştia din urmă trebuind să treacă un examen de specialitate. Cei care reuşeau la examen erau asimilaţi gradului de sublocotenent, păstrându-şi această asimilare pe timpul campaniei, ei putând fi înaintaţi la gradele asimilate imediat următoare.

Prin asimilare se înţelegea „echivalenţa cu gradele ierarhiei militare respective numai din punct de vedere al soldei şi indemnizaţiilor şi din acela al îndeplinirii serviciului special de automobilişti”.

În penultimul articol al deciziei ministeriale se preciza: „Niciun comandament sau serviciu nu are dreptul de a da altă destinaţie personalului de la diferite formaţiuni sau comandamente decât aceea pentru care au fost hotărâţi”.

Primul comandant al regimentului a fost colonelul Alexandru Polyzu, instalat în funcţie la 29 aprilie 1917.

Conform unui document emis la 24 mai 1917 de Secţia 3 Operaţii a Marelui Cartier Gener