Producţie indepedentă, „Pulp Fiction“ a reprezentat o injecţie cu adrenalină în inima filmului de la Hollywood, contribuind la renaşterea carierei lui John Travolta, transformându-i pe Samuel L. Jackson şi Uma Thuman în vedete. Cum a reuşit Quentin Tarantino, un individ care a renunţat la liceu şi a lucrat ca vânzător, să reinventeze cinematografia modernă?
Aceasta e întrebarea la care Mark Seal de la revista „Vanity Fair“ încearcă să răspundă, călătorind înapoi în timp, până în anul 1993.
La finalul anului 1992, Tarantino a părăsit oraşul Amsterdam, unde petrecuse trei luni într-o garsonieră, scriind un scenariu care avea să devină „Pulp Fiction“, despre un grup de infractori din Los Angeles. Scris în caiete de şcoală pe care Tarantino, pe atunci în vârstă de 30 de ani, le transportase cu avionul, scenariul era aproape indescifrabil.
„Trebuia să îl revizuiesc ultima oară şi apoi să i-l dau prietenei mele, Linda Chen“, povesteşte Tarantino. Când el a cunoscut-o pe Chen, aceasta lucra pentru Robert Towne, scenaristul peliculei „Chinatown“.
„Quentin era fascinat de modul în care colaboram cu Towne şi echipa sa“, povesteşte ea, explicând că practic trăia alături de aceştia.
„A început cu telefoane, doar îmi citea anumite pagini“, continuă ea. Apoi au apărut telefoane urgente şi invitaţii la cină. Chen trebuia mereu să îl ia cu maşina, deoarece el avea prea multe amenzi neplătite. Ştia că Tarantino era „un geniu nebun“. Chiar el a spus că primele sale ciorne arătau ca „jurnalele unui om nebun“, dar Chen declară că erau chiar mai rău de atât. „Scrisul lui de mână este groaznic. Este analfabet. Avea, în medie, cam 9.000 de greşeli gramaticale pe fiecare pagină. După ce le corectam, el încerca să le comită din nou, pentru că îi plăceau“.
Producătorul Lawrence Bender şi TriStar Pictures, care au investit 900.000 de dolari în acest p
