O glumă mai veche, care circula prin țările est-comuniste, spunea câte ceva despre așa-zisa eliberare a femeii socialiste: înainte de emancipare, femeia stătea acasă, gătea, spăla, creștea copiii. După emancipare, ea a început să meargă la serviciu, iar când se întorcea acasă, gătea, spăla, creștea copiii.
Mai în glumă, mai în serios, doamnele de azi, fie că au trăit sau nu în era marcată de seceră și ciocan, îi simt cu siguranță moștenirea. Nu putem uita imaginile din documentarele alb-negru în care vedeam foste gospodine mânuind cu pricepere strungul sau lucrând la asamblarea unor piese de oțel, pentru mașinăriile ce construiau tunelul la capătul căruia se vedea luminița comunistă. Spectatoarele însă nu erau naive și își dădeau seama că nu asta înseamnă egalitatea cu bărbații, atunci când venea vorba de locuri de muncă. Dacă în Occident, femeile care au ieșit la lucru își luau dădace și menajere, în țările sovietizate, chiar dacă îți permitea salariul, nu te lăsa, oficial, partidul să ai asemenea obiceiuri decadente. Așa că tovarășele trăiau gluma de mai sus ca pe o realitate deloc amuzantă. Paradoxal însă, după 89, accesul româncelor la ocupațiile destinate în principal bărbaților s-a făcut mai natural, fără să fie nevoie de manifestări prin piețe, cu sutiene și tigăi arse ritualic în mijlocul protestatarelor dezlănțuite. Munca proslăvită de PCR le eliberase bine de tot, cu schimburi la ore mici în uzine, săptămână de lucru de șase zile și povara de a naște “decreței” pe bandă rulantă. În anii 90, româncele, dimpotrivă, au încercat să-și recapete feminitatea pierdută.
Cu toate acestea, și astăzi există meserii care sunt practicate în mare parte de bărbați, iar puținele doamne care ajung să le facă au niște povești de spus.O parte dintre acestea vă vor fi prezentate în noua campanie PRESSALERT.ro, începând de mâine, 1 martie, până în data de 8
