David Larkin, cel care a deschis în 1993 The Dubliner, primul irish pub din România, spune că principalul "activ" al unui astfel de business este berea, iar străinii cheltuiesc mai mult decât românii într-un pub tocmai pentru că "beau mai mult".
De profesie consultant în management hotelier, cu experienţă câştigată la hotelurile Marriott din Egipt şi Amsterdam sau din managementul unei croaziere pe Nil, Larkin a venit în România în 1991 împreună cu fosta soţie de origine română, cu care locuise până atunci în Africa de Sud. Chiar dacă primele amintiri pe care le are sunt despre mineri şi gaze lacrimogene, constată că, per ansamblu, "România a fost bună cu mine". A observat că în perioada în care a venit aici existau oportunităţi peste tot, nu erau supermarketuri, baruri şi restaurante: "Obişnuiam să mergem la restaurantul Victoria şi chelnerii ascundeau meniurile, ca să nu aflăm preţurile reale".
Larkin se ocupa în acea perioadă de mai multe afaceri, printre care şi importul de haine şi pantofi din Italia, scrie revista BUSINESS Magazin.
Cei care se ocupau de magazinul de pantofi cu care lucra i-au făcut o ofertă de închiriere a spaţiului de 100 de metri pătraţi ai magazinului, iar ideea care se conturase cu un an în urmă s-a concretizat astfel în primul irish pub din Bucureşti, The Dubliner. Pentru deschiderea pubului a fost nevoie de o investiţie de 20.000 de dolari, o chirie de 60 de dolari/lună, mobilă autohtonă, aceeaşi pe care o găsim în pub astăzi. Pubul a mers bine de la început, iar explicaţia pe care o oferă Larkin este simplă: "În acea perioadă, românii nu puteau obţine o viză să plece oriunde şi aici aveau ocazia să vadă cum este să fii în afara României, să simtă un mediu străin". În plus, comunitatea de expaţi era răspândită în tot oraşul, se întâlneau doar la hoteluri ca Intercontinental şi aveau nevoie de un loc unde să se
