Pentru mine, Bendeac e exact ca un hemoroid masiv. Îi mulțumesc fiecărei zile în care nu-și face simțită prezența deranjantă. Dar nu pot să mă bucur prea tare. Pentru că știu că inevitabil va răsări iar să îmi strice dispoziția.
E riscul meseriei. Cum muncitorul trebuie să care saci de ciment, polițistul trebuie să stea în frig și Inna să își feleze managerul, la fel și eu trebuie, din cînd în cînd, să mă uit la știri mondene. Sigur, sînt mulți idioți pe acolo, dar știrile în care Bendeac spune chestii sînt o specie aparte. Pentru că el nu spune imbecilități ca un imbecil de rînd. El spune imbecilități ca și cum el ar fi descoperit imbecilitatea, fix acum, și încearcă să ne-o explice nouă, dar știe că nu avem nici o șansă să înțelegem pe deplin.
Procesul lui de a spune tîmpenii este destul de simplu. Întîi observă o prostie irelevantă, pe care am observat-o cu toții, dar în legătură cu care nu am simțit nevoia să ne dăm cu părerea. Apoi se răscoală împotriva acelei prostii irelevante, făcînd sau zicînd ceva și mai idiot, și mai irelevant. Să dăm un exemplu absurd. Dacă Bendeac observă că nu e bine ca copiii mici să se joace cu rahat de cîine găsit pe jos, o să țipe puțin ca să se facă remarcat, apoi o să își pună pe el niște haine ridicole și o să se ducă să se joace cu rahat de pisică.
Mă rog, motivul principal pentru care este absolut detestabil, în afară de faptul că arată ca un scrot întins peste ceva în formă de om, e atitudinea lui de artist. Face un umor de zece ori mai retardat decît Vacanța Mare, cu atitudinea de pionier al umorului de calitate. În tărtăcuța aia a lui e ferm convins că e următorul Toma Caragiu. Din fericire pentru noi, e destul de prost încît să nu știe să-și respecte un contract. De-aia apare răruț în presă și deloc la TV.
Nu. N-am scăpat de el definitiv. Revine. A scos o melodie cu Delia, ca să stau cu frică ș
