● Acasă la tata, de Mimi Brănescu. Regia: Vlad Massaci; scenografia: Andu Dumitrescu; cu: Vlad Zamfirescu, Marius Florea Vizante, Gheorghe Dănilă, Laura Creţ, Mirela Oprişor, Mihaela Măcelaru, Florin Anton. Teatrul de Comedie.
Textul lui Mimi Brănescu despre universul în derivă al satului românesc (nu că urbanitatea mioritică nu ar fi la fel de lipsită de busolă) face carieră. După montarea lui Alexandru Dabija de la Teatrul Act, cu Marcel Iureş în rolul tatălui – un spectacol bine închegat –, Andrei Cohn a făcut un film (ce are premiera la toamnă) şi Vlad Massaci – un spectacol la Teatrul de Comedie. E oarecum riscant într-un oraş, fie el şi Bucureşti, să faci un al doilea spectacol cu acelaşi text, cînd primul e un mare succes şi se joacă în continuare, dar nici să te abţii numai din acest motiv nu e o idee bună. Prin urmare, spectacolul de la Comedie se arată interesant din start, măcar pentru că ar reprezenta o viziune diferită asupra textului decît cea de la Act.
DE ACELASI AUTOR Regresul progresului Balada mucegaiului urban Eternele neînţelegeri CNDB is back in town Actorul Mimi Brănescu joacă în multe filme (inclusiv în cîştigătorul Ursului de Aur, Poziţia copilului), dar este cunoscut în egală măsură ca dramaturg, cu piese montate în mai multe teatre (Bigudiuri, Gunoierul, Flori, fete, filme sau băieţi, Dumnezeul de a doua zi), şi scenarist de filme şi seriale TV (Acasă la tata, Lombarzilor 8, Las Fierbinţi). Meritul lui Brănescu este că scrie despre ce ştie, după propria declaraţie, şi asta îi face scriitura autentică. Este şi cazul piesei Acasă la tata, o privire caldă asupra satului românesc de azi, cu oameni uitaţi de lume, care se uită pe ei înşişi lîngă sticlele de votcă, cu nefericirile mărunte care construiesc o viaţă, dar dărîmă speranţe, destine eşuate, multă resemnare înghiţită – nu ca pastilele, cu speranţa că te faci bine, ci ca
