Despre PNL și PDL. Unul cu Crin Antonescu în frunte, celălalt cu trei aripi puse pe fugă. Amîndouă cu frica de Băsescu pe spinare.

Reporter: Zilele astea se reorganizează două partide: PNL-putere, PDL-opoziție. Are vreun sens reorganizarea?

Adriana Săftoiu: În cazul PNL nu cred că termenul potrivit e reorganizare. Congresul PNL e o reconfirmare a autorității lui Crin Antonescu. Ceea ce s-a schimbat în statut și în structura de conducere vine în sprijinul aceleiași reconfirmări. Cei 31 de vicepreședinți sînt împărțiți în două categorii: unii cu atribuții specifice, unii cu atribuții generale. Ultimii sînt în cea mai mare parte președinți de consilii județene care, prin înaintarea în “grad”, vor asigura punerea în practică fără crîcnire a deciziilor de la centru. S-a reconfirmat, deci, un statu quo confortabil pentru lider.

La PDL încă e greu de spus dacă vorbim despre o reorganizare. Pare, mai degrabă, o confruntare între frustrările adunate în epoca Băsescu și nu între proiecte de reorganizare care să includă, fără resentimente, epoca Băsescu și, fără remușcări, redefinirea partidului printr-o independență față de Băsescu. Toate grupările îl au ca element comun pe Băsescu. Unii vor să prelungească această epocă, alții vor să îi pună punct, ceilalți să îl evite fără să îl conteste. Acum, PDL nu are nici un lider pregătit să joace rolul pe care l-a avut Traian Băsescu după înfrîngerea lui Petre Roman, cînd a avut loc o reorganizare totală. De ce? Pentru că Traian Băsescu nu a lăsat nimic să evolueze natural. Așa că Traian Băsescu e un fel de soacră cu trei nurori și i-a convins pe toți că și atunci cînd stă cu spatele îi vede. Așa că grija lor a fost să nu supere “soacra” în ultimii cinci ani. Iar acum, cînd vor să se reorganizeze, se zbat tot cu teama “soacrei”.

Rep.: Există vreo diferență semnificativă între Crin, Udrea, Blaga?

A.S