Aparent, cel putin,asistam la inceputul unei cotituri semnificative in activitatea CSM. Intr-o analiza anterioara, vorbeam despre o implozie. Si am avut dreptate. Dar jumatatea plina a paharului este schimbarea care ar putea sa aiba loc. La capatul acestui proces, exista realmente posibilitatea sa avem un Consiliu Superior al Magistraturii puternic si cu adevarat independent. Si de aici incolo, Justitia ar putea fi, la randul ei, eliberata de constrangeri.
Cu riscul de a simplifica in mod brutal lucrurile, se poate afirma, cu un grad ridicat de certitudine, ca vom avea un CSM puternic si liber atunci cand membrii sai vor fi desemnati de catre corpul judecatoresc, prin asociatiile acestuia sau, in mod direct, printr-un vot uninominal. Evident, a doua varianta e mai buna. Fiecare membru CSM ar urma, astfel, sa fie legitimat de majoritatea magistratilor. In aceasta varianta, este de asteptat ca din CSM sa nu mai faca parte si procurorii. Nici sub actuala Constitutie procuratura nu este recunoscuta ca parte a Justitiei. Sub noua Constituie, aceasta delimitare se va face mult mai clar. Ma astept ca in Legea fundamentala, astfel cum va fi ea revizuita, sa stea scris negru pe alb ca procurorii sunt avocati ai statului, ca au un statut egal cu avocatii partilor si ca se afla in subordinea Ministerului Justitiei.
Sa revenim, insa, la CSM. Membrii acestui organism, numai magistrati, alesi doar de magistrati, si toti magistratii vor reprezenta cu adevarat puterea independenta a Justitiei. Va fi momentul in care ar fi bine ca CSM, si nu Ministerul Justitiei, si nu Presedintele Romaniei, sa fie singura institutie abilitata sa-i numeasca sau sa-i demita pe sefii marilor parchete. Tot CSM-ului i-ar reveni in exclusivitate datoria de a desemna judecatorii in toate functiile ierarhice ale sistemului.
Daca se va proceda astfel, va fi neputina i
