Acesta este un articol despre presă și jurnaliști. Nu despre gazele de șist. Pe 25 februarie, Cătălin Tolontan scria despre numirea șefului biroului de presă al PSD, Alex Giboi, niciodată jurnalist, director general al agenției de știri ”Agerpres”, ”instituție care consumă anual 4 milioane de euro, cam cât cele mai importante 8 ziare locale din România. În curând, singurele rămase”. Analizând situația jalnică în care au ajuns mass-media din România, Tolo avertizează: ”În ultima perioadă, mailurile și telefoanele tuturor redacțiilor de ziare în primul rînd, în ele mai au cît de cît încredere oamenii, sînt asaltate de informații și cereri disperate ale românilor, care vor să-și verse undeva amarul și indignarea. Dezgustul și furia publică sînt fenomene care cresc de la săptămînă la săptămînă. Nu au început în 2013, însă se multiplică. Dacă tot au oameni infiltrați în redacții, ilegal, desigur, poate că serviciile secrete, SRI, SIE, cele ale poliției și armatei, bagă și ele de seamă acest murmur subteran tot mai puternic!” (…) ”Efectul? ”Îngrijorarea mea este că nu doar clasa politică este lipsită de legitimitate, ci şi instituţiile publice, la un punct fără întoarcere”, declara, conform ZF, un profesor american care analizează manifestațiile de stradă din Bulgaria. Cînd canalele normale de dialog dispar, cînd informația este partizană, bravo, mogulilor, de la Voiculescu și pînă la Ghiță sau Vântu, ați reușit!, cînd redacțiile se golesc și oamenii obișnuiți nu mai au nici măcar senzația că sînt auziți și că ei contează, se iese în stradă. Și atunci, abia atunci, vom vedea care este efectul real a ceea ce se întîmplă acum în media. Pentru că, țineți minte episodul?, casetele vor fi închise în fișetele din turnurile televiziunilor, singurele vestigii mincinoase ale unei prese cîndva luptătoare.” Cătălin Tolontan, ”Un pesedist șef pentru Agerpres și câteva tendințe în