Un mincinos care s-a calificat in liga mare a urmasilor baronului Munchausen si a primit diplome multiple de validare a aptitudinilor sale nu va reusi niciodata, chiar daca se va decide intr-o zi sa experimenteze adevarul, sa treaca drept altceva decat un mistificator.

Romania are ambasade care sa fenteze civilizatia ca am fi altceva decat o hoarda de maimute lenese si ipocrite, un institut cultural cu atributii pe masura si veleitati de primadona a interesului national, o presa care reuseste din cand in cand sa se lupte cu proastele obiceiuri de pe Dambovita si sa arate lumii ca nu avem doar trogloditi inchipuiti in fruntea patriei, dar ii lipseste ceva: decenta.

Si ceva mai multa inteligenta primara, instinctiva, care s-o ajute sa-si lase in urma proastele obiceiuri descoperind naturaletea si lupta in numele adevarului. Si niste guvernanti in stare sa se gandeasca si la altceva decat la combinatii in folos propriu.

Scandalul carnii de cal este un caz-scoala. Guvernul Romaniei lupta cu instrumente invechite, comunicate si declaratii, pentru a arata ca nu umbla cu cioara vopsita, si la prima vedere nici nu prea are altceva de facut. Prea grea este bolta intunecata pe care o poarta pe umeri ca sa mai aiba creierul suficient de elastic incat sa imagineze instrumente mai eficiente.

De fiecare data cand genistii din Ministerul Agriculturii arata Uniunii Europene un vraf de etichete care demonstreaza ca am respectat legislatia comunitara, artificieri de serviciu din spatiul vecin gasesc alt cotlon unde zace gunoiul ascuns atata vreme sub pres.

Pana la urma, sa fim seriosi! Chiar daca firma care a expediat cai tocati in Franta sau Italia a procedat ca la carte, nimeni in sfanta lume nu are certitudini in ceea ce ne priveste. Desigur ca alta firma a tocat alti cai si i-a aruncat apoi in lac, caci nu se stie nicioda